– Potolirea furtunii pe mare –

În potolirea furtunii de pe mare – Marea Galileii – petrecută pe la straja a patra (între orele 3 și 6 dimineața), Mântuitorul face de fapt trei minuni. Se înfățișează apostolilor ce se aflau în furtună la mijlocul lacului (5 km de țărm) mergând pe valurile zbuciumate, apoi potolește furtuna și în al treilea rând, ajunge într-o clipă cu corabia la țărm, de cealaltă parte a mării. „Îndată au ajuns la țărmul la care mergeau” (Ioan, 2, 21).
Apostolii, văzându-L în noapte și furtună, venind pe mare pe Mântuitorul, au crezut că este o nălucă, o halucinație. Ei, care cu câteva ore înainte, L-au văzut înmulțind cele cinci pâini și doi pești, pentru 15-20 mii de oameni, n-au avut credința să înțeleagă că Acesta putea să meargă și pe ape. Nedesăvârșire umană.
Apostolii erau îngroziți de furtună, dar au fost deopotrivă îngroziți de apariția Mântuitorului. Mântuitorul nu a făcut nici o minune de dragul minunii. Toate minunile Lui au purtat o semnificație pe care noi trebuie să o descifrăm. Apostolii trebuiau consolidați încet în credință. Ei L-au mai văzut o dată potolind marea furtunoasă; acum însă văd ceva mai mult.
Apostolii nu se așteptau să fie ajutați în felul acesta. Erau permanent surprinși de ceea ce vedeau, stând lângă Învățătorul lor. Mântuitorul vine într-un mod neașteptat la un moment neașteptat. „Toate sunt date spre înțelepțirea noastră”. Ce putem învăța de aici?
Învățăm că Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut. Poate interveni în viața noastră, a tuturor, chiar a celor care, din punctul de vedere al logicii umane, nu mai au nicio șansă. Mulți din cei ce par pierduți pentru lume, sunt câștigați pentru eternitate. Unde oamenii pun verdictul „imposibil”, Dumnezeu, ca un mare nobil, ca un împărat atotputernic, transformă cu ușurință imposibilul în posibil. Cazurilor în aparență fără ieșire, Dumnezeu le-a găsit soluții imediate. Desfrânata din Evanghelie aștepta să fie omorâtă cu pietre, vameșul era de așteptat să fie blamat până la moarte, tâlharul de pe cruce trebuia eliminat ca o plagă a societății, orbul din naștere era firesc ca niciodată să nu vadă lumina zilei, femeia cu scurgere de sânge cheltuise doisprezece ani cu doctorii toată averea sa etc. Toți sortiți morții, marginalizării sau eșecului. Dumnezeu nu gândește ca noi. Dumnezeu nu a gândit ca noi nici în acea noapte când Apostolii erau să piară. Suntem nemuritori. Ispitele, greutățile sunt îngăduite de Dumnezeu pentru a ne aduce aminte că suntem nemuritori.
Apostolii nu L-au chemat pe Iisus Hristos și El a venit. Să avem curaj și să-L chemăm; cu credință. Spațiile fără ieșire sunt spațiile în care lui Dumnezeu îi place cel mai mult să lucreze.
Dumnezeului nostru slavă acum și pururea și în vecii vecilor amin!
IULIAN MARCU – Fundația SFINȚII MARTIRI BRÂNCOVENI
(contact: fundatia_smb_sv@yahoo.com; site: www.fundatiasmbsv.ro)