Postul alungă demonii

Suntem în Postul Crăciunului. E momentul cel mai potrivit pentru a învăța smerenia și modestia de la Cel Ce a luat trup și S-a pogorât din Slava Sa cerească pe pământ. E bun prilej a deprinde cumpătarea și stăpânirea de sine, schimbarea inimii și a cugetului, fără de care postul nu ar însemna nimic. Pe acestea toate trebuie să le dobândim în așteptarea Nașterii lui Hristos. Dacă nu le-am obținut, vor fi fiind bune abținerile de la hrana bogată și metaniile, dar toate rămân ca o pornire spre o țintă la care n-am ajuns, deși ne-am ostenit. O istorioară din Everghetinos, o culegere de pilde și sfaturi duhovnicești, ne va ilustra puterea postului împletit cu smerenie și dragoste pentru cei care încă se mai îndoiesc de ea.
Venise în pustia sketică, la Părinții cunoscuți ca făcători de minuni, un tânăr demonizat. Toți s-au dat la o parte din smerenie, ca să nu arate ce puteri le-a dat Dumnezeu. Unul dintre ei, înduioșat de suferințele tânărului, a făcut semnul crucii peste el și, poruncind diavolului să iasă, acesta a ieșit. Dar diavolul i-a mai zis: „Întrucât m-ai scos din locuința mea, voi intra în tine“. „Vino, i-a zis bătrânul. Și demonul a intrat în el și l-a chinuit doisprezece ani. Eremitul a îndurat cu tărie și s-a luptat cu vrăjmașul prin rugăciune neîntreruptă și post aspru. Biruit în cele din urmă de pustnic, diavolul l-a eliberat. „De ce pleci?“ l-a întrebat iscusitul avvă. Nimeni nu te alungă.“ „Postul tău m-a distrus“, i-a răspuns cel rău și a dispărut.
(Adaptare de Augustin Păunoiu după o pildă din vol. „Tâlcuri noi la texte vechi“, Mitropolit Antonie Plămădeală, Tiparul Tipografiei Eparhiale, Sibiu, 1989)