„Împotriva acestei porunci greșește oricine ia din dreptul altuia“
În Deuteronom 9, 10 apare chiar ideea că tablele Legii cu cele zece porunci au fost scrise „cu degetul lui Dumnezeu“. În alte texte, Legea vine ca urmare a unui dialog: „Moise întreba și Dumnezeu îi răspundea cu glas“ (Ieșirea 19, 19). Dumnezeu este și astăzi un Partener de dialog, iar pentru că este „Tată“, dialogul cu El presupune o învățătură; pentru că El este Dumnezeu, dialogul aduce învățătura care salvează, care mântuie. Preasfințitul Corneliu, Episcopul Hușilor, ne aduce astăzi învățătura care se desprinde din ultima poruncă a Decalogului.
Preasfinția Voastră, care era contextul în care a dat Dumnezeu această poruncă?
Ultima poruncă a Decalogului a fost dată de Dumnezeu pe Muntele Sinai, în contextul istoric al peregrinării poporului spre Țara Făgăduinței, pământul Canaanului, țara unde curge lapte și miere. Porunca a zecea oprește cu desăvârșire abuzurile. Abuzul trebuia pedepsit, deoarece după intrarea în Pământul Făgăduinței, fiecare trib din cele douăsprezece ale lui Israel trebuia să devină proprietar de terenuri și bunuri; trebuia ca aceste bunuri să fie apărate și cultivate. Rodul muncii lor devenea, prin binecuvântarea lui Dumnezeu, mijloc de existență și de proprietate. Deci, prin această poruncă, Dumnezeu consfințește dreptul la proprietate al fiecărui om; orice abuz împotriva acestui drept este un păcat grav.
Există o explicație pentru locul acestei porunci? De ce e așezată ultima și de ce după porunca a noua, care îl are în vedere tot pe aproapele. Care este legătura dintre ele?
Porunca a zecea oprește cu desăvârșire un păcat grav, acela de a-ți însuși ceea ce nu-ți aparține. Să nu dorești în textul ebraic este să nu poftești. Porunca aceasta îl are în vedere pe aproapele și rodul muncii lui. Legătura între ultima poruncă și celelalte este o coroană a împlinirii legii lui Dumnezeu, ca una care stabilește relația dintre om și Dumnezeu și relația dintre oameni.
Cum am defini termenul de aproapele?
Aproapele este tot omul care locuiește, care are relație și care se află în apropierea noastră.
Prin porunca aceasta se revine cumva la seria poruncilor care detaliază (spre deosebire de poruncile scurte, VI, VII, VIII, IX). Cum explicați aceasta?
Poruncile a VI-a, a VII-a, a VIII-a și a IX-a sunt cele care stabilesc relațiile dintre oameni, în timp ce porunca a X-a rezumă ceea ce nu trebuie să înfăptuiască sub nici o formă omul pe acest pământ: să nu ia niciodată ceea ce nu-i aparține.
Fiecare dintre noi este obligat să respecte poruncile, pentru că prin ele va trăi
Ce învață această poruncă? De la ce oprește, de fapt?
Porunca aceasta învață că nu este îngăduit nimănui a lua, a-și însuși pe nedrept ceea ce nu-i aparține. De aceea sunt enumerate cele mai dorite lucruri pe care, din nefericire, omenirea este tentată a și le însuși – femeia aproapelui, ogorul lui, deci proprietatea lui, slujitorii lui și toate celelalte mijloace de trai care asigură existența.
Cum să înțelegem exprimarea aceasta „să nu dorești“?
Să nu dorești adică să nu poftești, să nu ai tendința de a pune stăpânire pe ceea ce nu este al tău.
Urmează o enumerare a ceea ce nu ar trebui să „dorim“ din ce are aproapele nostru. De ce această enumerare? Ce ar trebui să înțelegem de aici?
Enumerarea aceasta se face pentru că porunca a X-a explică pe larg ceea ce nu este admis cu nici un preț a săvârși. În același timp, porunca aceasta stabilește și respectă dreptul la proprietate.
Ca și cum enumerarea nu ar fi cuprins tot ceea ce nu ar trebui să „dorim“ de la aproapele, porunca se exprimă, în final, concis: „nimic din câte are aproapele tău“. Cum să înțelegem aceasta?
„Nimic din câte are aproapele tău“ este un rezumat. Cu alte cuvinte, nimic din ce are aproapele nostru nu ne este îngăduit a lua, a ne însuși și a abuza de el.
Mai are valoare și obligativitate porunca a X-a pentru noi, cei de astăzi?
Porunca a X-a este valabilă și astăzi și întotdeauna, pentru că ea oprește și astăzi în primul rând abuzul de orice fel.
Cine păcătuiește împotriva acestei porunci?
Împotriva acestei porunci greșește oricine ia din dreptul altuia. În morala creștină, acesta este un păcat strigător la cer. A lua dreptul altuia este o nedreptate, care atinge rodul muncii aproapelui, truda de fiecare zi prin care el străbate duritatea vieții.
Își găsește corespondentul această poruncă în vreuna dintre cele nouă fericiri?
Această poruncă își găsește corespondentul în Fericirea a noua: „Fericiți veți fi când vă vor ocărî și vă vor prigoni și vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, mințind pentru Mine“, pentru că și aici este vorba de o nedreptate, de o nedreptate spirituală pe care o trăim și noi astăzi, când asupra noastră se aduc tot felul de acuze neîntemeiate, numai de dragul de a compromite și de a crea o imagine cât se poate de sumbră Bisericii Mântuitorului nostru Iisus Hristos. În al doilea rând, această poruncă se leagă și de fericirea care vorbește despre cei prigoniți pentru dreptate, că a lor este împărăția cerurilor, adică dreptatea de a da fiecăruia ceea ce este al lui și a nu-i lua nimănui dreptul.
Avem îndemnuri din partea Părinților Bisericii în legătură cu importanța și respectarea acestei porunci?
Părinții Bisericii vorbesc nu de dreptatea ca act juridic, ci despre dreptatea lui Dumnezeu, realitatea pe care o găsim atunci când intrăm în biserică, dreptatea prin care Dumnezeu lucrează în viața noastră și dă fiecăruia după faptele lui.
„Avem datorii față de Dumnezeu, față de semeni și față de noi înșine”
Întrucât astăzi încheiem explicarea Decalogului, spuneți-ne, Vă rugăm, cu ce ar trebui să rămânem după parcurgerea Decalogului?
Trebuie să reținem din Decalog că avem datorii față de Dumnezeu, față de semeni și față de noi înșine.
Cum ar trebui creștinul să se raporteze astăzi la cele 10 porunci; cât de important este să se străduiască să le respecte?
Fiecare dintre noi este obligat să respecte poruncile, pentru că prin ele va trăi, așa după cum Mântuitorul, fiind întrebat de către învățătorul de lege, în Evanghelia după Luca, cap. al X-lea (versetele 25-28), ce să facă pentru a moșteni viața veșnică, îi răspunde printr-o întrebare: „Știi poruncile?“, și întrebând legiuitorul care sunt acestea, Mântuitorul rezumă cele zece porunci în datoria față de Dumnezeu și față se semeni – „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din toată puterea ta și din tot sufletul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuți. În acestea se cuprind toată legea și proorocii“. (Sursa: Ziarul Lumina)
