Nu știu câte alte nații or avea în gene socotitul, tot așa cum bănuiesc și că nu la toate popoarele există în bagajul de proverbe și zicători o chestie care să echivaleze cu românescul „socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg”. Sigur e însă că în probleme de sport, acolo unde matematica are un rol destul de mare, mai mereu plecăm din postura de favoriți 100%, apoi șansele scad după fiecare nou meci din grupa / turneul de calificare, spre sfârșitul indiferent al cărei campanii de calificări sau chiar turneu final noi ajungând să emitem absolut geniala concluzie că „matematic mai avem șanse de calificare”! Iar în prelungirea chestiei ăsteia, se emite de către idiotul care a adus echipa în punctul ăsta mort și aserțiunea că deși își asumă dezastrul, el nu pleacă, nu demisionează, fiindcă, desigur, „numai lașii părăsesc corabia la greu”. În traducere pe limba omului normal, prostul e și nesimțit și nu se dă dus până când nu e gonit cu șuturi. La toate acestea mă gândeam alaltăieri, urmărind meciul de debut al Naționalei României de handbal feminin la Campionatul mondial din Japonia. În rolul victimelor absolute se aflau niște fete în principiu nevinovate, cărora niște derbedei și români (de pe la FRH, în moț cu umflatu’ de preș., Dedu, a cărui osânza o să-l facă să pleznească la un moment dat) și suedezi, recte neica Ryde, un neisprăvit plin de baftă, din moment ce a fost readus pe meleagurile astea prea primitoare, în loc să fie lăsat printre renii lui de-acasă. Derbedeii ăștia, în loc să se fi ocupat chiar de echipa numită România, cred că în loc de antrenamente au jucat șotron cu fetele de la lot, pe una, accidentată, au adus-o mai mult de decor, de alea dopate habar n-au avut până în preziua îmbarcării, iar la locul faptei s-au concentrat mâncând cu bețișoare, bătând în tobe tradiționale, învățând vorbe pe limba gazdelor și mișcări de lupte de pe-acolo. Știți ce obiectiv era declarat, nu? Clasarea în primele 6 și calificarea la Olimpiadă. Mai pe șoptite, se vorbea chiar de clasarea pe podium. După ce Spania ne-a descălțat, am ajuns să ne rugăm să putem bate Senegalul! Da, l-am bătut. Și ce dacă?