Acești sfinți mucenici au trăit în zilele împăratului Dioclețian.
Chir era din Alexandra, iar Ioan era din Edesa. În prigoana pornită atunci împotriva creștinilor, Chir s-a dus spre mare, către așa-zisul sân al Arabiei, și luând cinul călugăresc a locuit acolo.
Iar Ioan venind la Ierusalim și auzind de minunile ce le făcea Chir, că vindecă tot felul de boli și de neputințe, s-a dus la Alexandria. Iar de acolo aflând unde se găsea Chir, s-a dus la el și a viețuit laolaltă cu el. Și trăind ei acolo, au auzit că a fost prinsă o femeie, anume Atanasia cu trei fiice ale ei: Teodota, Teoctista și Eudoxia, pentru credința în Hristos, și că trebuie să stea în fața judecătorului. Sfinții s-au temut ca nu cumva femeile, de teama chinurilor, să cadă din credință. De aceea au mers la ele și le-au îmbărbătat să rămână tari în chinuri. Din această pricină au fost prinși și ei, și după multe chinuri li s-au tăiat capetele, împreună cu femeile despre care a fost vorba.
