Pomenirea părintelui Simeon din Muntele cel minunat

Acest cuvios a trăit în zilele bătrânului Iustin, și a fost născut în Antiohia Siriei, din tatăl Ioan, care era din Edesa, și din maica Marta, fiind crescut în aceeași cetate a Antiohiei. Iar cele de aci înainte toate lucrurile minunate se spune că unele s-au întâmplat, iar altele au fost făcute de el, mai presus de om.
Zămislirea lui din pântece s-a făcut prin rugăciune. Și făcându-se de șase ani, el a defăimat toate cele de jos, s-a suit la munte și îndată s-a obișnuit și s-a deprins cu petrecerea cea grea și cu răbdarea. Și avea adesea dumnezeiești vedenii și îngerești arătări, care-I îndreptau spre cele ce trebuia a face, îl învățau cu deosebirea între cele bune și intre cele rele, adică cele bune să aleagă și de cele rele să fugă. Și înfrângând cele ale trupului și hrănindu-se nu cu omenească hrană, ci cu nemuritoare ce i se da de la cer, așa a petrecut până la ieșirea din trup.
Acestea și nespusa mulțime a minunilor, le arată mai pe larg istoria lui; atâta numai este vrednic să însemnăm, că lăsând lumea din tânără vârstă, s-a dăruit pe sine mănăstirii, la care a fost pogorât din munte, în care locuise șase ani mai înainte; iar de acolo suindu-se pe stâlp, a stat acolo ani optsprezece. Apoi mergând la Muntele minunat a petrecut zece ani, la un loc înalt de pietre seci. Și suindu-se pe stâlpul cel mic a petrecut patruzeci și cinci de ani, de i s-a făcut toată vremea vieții lui ani optzeci și cinci. Și dintru aceștia șaptezeci și nouă i-a săvârșit cu lupta și răbdarea cea mai presus de firea omenească, și adormind a fost mutat spre mărirea și așezarea îngerilor.
(sursa: calendar-ortodox.ro)