Pomenirea părintelui nostru Timotei, cel din Simboli

Acest fericit, intrând de mic în viața monahală și stingându-și cu totul săltările patimilor cu multă înfrânare și cu neîncetate rugăciuni și ajungând mai presus de patimi, s-a arătat vas vrednic al Sfântului Duh, rămânând până la sfârșitul vieții sale în feciorie și sufletește și trupește. El nu a îngăduit niciodată să vină înaintea lui vreo femeie; ci aflându-se în munți și locuind în pustietăți își uda sufletul cu roua lacrimilor. Pentru aceasta a luat și darul tămăduirilor; căci și demonii din oameni a alungat, și toate celelalte boli a tămăduit. Astfel viețuind și ajungând la bătrâneți bune, și-a săvârșit viața, mutându-se către Domnul.
Pomenirea părintelui Eustațiu, patriarhul Antiohiei celei mari
Acest mărturisitor Eustațiu a trăit pe vremea lui Constantin cel Mare. Învățător fiind, prin cuvântul înțelepciunii sale, Eustațiu a trimis razele dreptei credințe în toată lumea. A fost de față la cel dintâi Sinod Ecumenic de la Niceea fiind unul dintre cei 318 purtători de Dumnezeu părinți. Astfel, fiind adânc cunoscător al dogmelor dreptei credințe, a înfruntat pe arienii ce se încercau să despartă firea dumnezeiască zicând că Fiul este doar o făptură și-L înstrăinau în felul acesta de părintească cinste. Pentru îndrăzneala și râvna dumnezeiască ce avea pentru ajutorarea dreptei credințe, a fost pizmuit de Eusebiu al Nicodimei și de Teognis al Niceei și de Eusebiu al Cezareii, și de toți ceilalți care erau părtași ai hulelor lui Arie, sau mai vârtos zicând ai nedumnezeirii Fiului. Pentru aceasta făcându-se că merg să-l vadă, pe când se găseau în drum spre Ierusalim, au ajuns la Antiohia, unde se găsea sfântul Eustațiu și făcând sfat l-au caterisit. Dar pentru ca să se arate că l-au caterisit cu pricină binecuvântată, au cumpărat cu daruri multe pe o femeie desfrânată ca să facă năpastă sfântului. Aceasta venind cu un copil de curând născut, a mers înaintea adunării lor, mărturisind că a rămas însărcinată de pe urma lui Eustațiu și a născut acel copil. Iar ei cercând pe femeie să adeverească vina numai cu jurământul, îndată l-au judecat și l-au scos pe sfânt din scaun și au înduplecat și pe împărat să-l izgonească. Astfel sfântul Eustațiu a fost trimis în Tracia, în cetatea lui Filip Macedoneanul, unde s-a și săvârșit din viață. Cât privește femeia aceea care l-a năpăstuit, căzând în boală grea, a mărturisit tot vicleșugul ce s-a făcut asupra sfântului, și a spus pe nume pe fiecare dintre cei ce au îndemnat-o să mărturisească împotriva lui, și că fiind amăgită și îndemnată a făcut pâra aceea cu cuvinte de către dânșii și cu bani. Și a mai spus că dacă a jurat cu vicleșug, nu a spus totuși nici un fel de minciună; căci pruncul a fost făcut cu adevărat cu un Eustațiu, care însă era fierar și care trăise cu dânsa.
După o sută de ani, pe vremea împărăției lui Zenon, au fost ridicate sfintele lui moaște și au fost trimise la Antiohia. Atunci a ieșit înainte toată mulțimea cetății, cale de vreo optsprezece mile, și l-au primit cu cântări, cu lumină și cu tămâieri