Pomenirea părintelui nostru Leon, episcopul Cataniei, făcătorul de minuni

Acest sfânt se trăgea din Ravena, fiind fiu de părinți de neam ales și binecredincioși. Din pricina curăției vieții lui, a nevoinței și grijii față de cugetul său, trecând după lege prin toate sfințitele trepte, prin dumnezeiască alegere, a fost făcut întâistătător al mitropoliei Cataniei, care se afla în insula Siciliei. Leon, potrivit cu nulele lui, ca un leu plin de îndrăznire și strălucind ca un luminător, a luminat pe toți, având grijă de suflete, ajutorând văduvele și îngrijindu-se de toți. A ridicat o biserică mare, în cinstea bunei biruitoare mucenițe Lucia și a ars pe Iliodor cel ce făcea cu farmecele semne și minuni. Acest Iliodor, făcându-se cunoscut în mijlocul poporului ca făcător de minuni și de năluciri, a cutezat să săvârșească și asupra Bisericii lui Dumnezeu, meșteșugirile lui cele rele. Atunci fericitul, prinzându-l cu nevoință în mâinile lui și legându-l cu sfântul epitrahil, a poruncit să fie aprins în mijlocul cetății foc mare, și mărturisind toate farmecele lui, a intrat cu el, ținându-l legat de grumaz, în mijlocul focului; și n-a ieșit sfântul din foc până nu a făcut pe acel ticălos cenușă și spuză. Faptul acesta a făcut pe toți să se mire, nu numai pentru că sfântul a rămas nevătămat, ci și pentru că focul nu s-a atins nici de veșmintele sale. Deci, mergând vestea pretutindeni în lume de această minune și ajungând și la urechile împăraților Leon și Constantin, aceștia au trimis de a adus pe sfânt, și i-au cerut să se roage pentru dânșii. Acest cuvios părinte a fost mare întru minuni, nu numai în timpul vieții, ci și după săvârșirea din viață.