Alături de mass-media, sindicate și intelectualitate, un element de referință al vieții sociale îl reprezintă și mediul de afaceri. Aceasta ar trebui să contribuie la lupta împotriva fraudei, contrabandei și a corupției (dacă nu cumva de acolo provine). În această perioadă, numai prin sacrificiu, angajare și colaborare se poate câștiga încrederea în forța națională, dacă se acționează în spiritul unei dezvoltări ascendente (producție și promovarea produsului național). Statul nu mai controlează PIB-ul ca în economiile centralizate. Responsabilitatea lumii economice este determinantă și se reflectă în buget, influențează nivelul de trai al oamenilor și declanșează o serie de consecințe, mai ales în domeniul sănătății, învățământului, culturii, cercetării ș.a.m.d. Acestor constituenți – cu acțiune pozitivă sau negativă, mai mult sau mai puțin transparentă – vom adăuga unul nou, mai greu perceptibil, prezent în democrații unde politica – internă și/sau externă – lezează interesele marelui capital. Este vorba despre centre unde se decide și se acționează „din umbră” asupra vieții politice și economice. Parcurgem o perioadă dificilă. Pentru criza morală și valorică care ne-a știrbit încrederea în instituțiile statului nu sunt responsabile numai politica și partidele. Ea poate fi depășită prin dorința și efortul cetățenilor de a acționa asupra tuturor elementelor constituante ale vieții sociale. Încă din primele articole ne-am pus de acord că democrația nu are fundături și asupra faptului că democrația se apără. Acum, suntem în măsură să recunoaștem că democrația nu este o certitudine. Trebuie să luptăm permanent pentru a o consolida. Iată ce spune John Kennedy „Drepturile noastre nu pot fi mai mari decât obligațiile. Apărarea drepturilor nu poate continua după încetarea obligațiilor”.
Politica este chemată să rezolve problemele cu care ne confruntăm, după 1989. Consolidarea statului de drept și instaurarea dialogului responsabil cu cetățeanul – prin intermediul presei libere – necesită o preocupare permanentă a celor investiți de către popor să-l reprezinte. Numai așa se vor schimba mentalitățile neproductive și fiecare cetățean va putea să-și formeze o psihologie socială democratică. Rolul intelectualității angajate (în mod special) sau neangajate politic, este esențial. Intelectualul este o persoană cu gândire critică, care cercetează și reflectează, încât, produsul destinat publicului să răspundă cu profunzime problemelor cu care se confruntă societatea. Tactica și practica politică învechite, exercitate în ultimii ani, nu au dat rezultate satisfăcătoare. Valorile au fost treptat marginalizate. Fenomenul a fost încurajat de neangajarea noastră, efectivă, „la trebile cetății” și de opțiuni electorale subiective. Scena politică a devenit un amalgam de concepte administrative și frânturi de ideologie care camuflează, în egală măsură, interese și incompetențe. De aici și dificultatea formării unor guverne cu program coerent. Pentru a răspunde mesajelor timpului se cere stabilitate/coerență ideologică care să se transpună în stabilitate politică. Dorim transparență și claritate. În articolul „Starea națiunii”, a fost prezentată modalitatea atingerii acestui deziderat. „Politica de grup” și „de salon”- aplicată până acum – trebuie înlocuită cu o practică politică modernă, într-un spirit de respect față de suveranitatea poporului și, nici într-un caz, pornind de la principiul cripto-comunist, conform căruia „cine nu este cu noi, este împotriva noastră”. Războiul civil armat, evitat în Dec ’89, din nefericire, s-a menținut în plan psihologic. Este întreținut, nu doar de politicieni. Este alimentat tocmai de cei dintre noi care, deși se declară democrați, evită cu obstinație un principiu de bază al democrației: dialogul constructiv. Răbufnirea extremelor de dreapta și de stânga se datorează acestei practici. Politica nu este o meserie pentru politruci. Este o artă pentru fiecare dintre noi. Politica României sec. XXI necesită gândire adecvată!