Politica externă în mandatul lui Traian Băsescu a fost una dintre puținele direcții constante ale României, finalizându-se cu succes obiectivul intrării în UE. Cu toate acestea, nu au lipsit declarațiile șocante ale președintelui.
Cel mai important aspect al relațiilor externe ale României în perioada în care Traian Băsescu a deținut mandatul de președinte a fost intrarea în Uniunea Europeană. 1 ianuarie 2007 a fost încununarea unor eforturi ale întregii clase politice românești, ale societății și, mai ales, ale diplomației. România a reușit, practic, să profite de o conjunctură externă prielnică. Asta în timp ce, intern, nu se poate spune nici pe departe că România a știut să-și însușească toate beneficiile statutului de membru al UE. De asemenea, autoritățile din România au reușit să proiecteze, în general, o imagine a unei țări cu politică externă previzibilă și stabilă, inclusiv prin respectarea promisiunilor privind prezența militară în zone de conflict, în ciuda pierderii unui număr însemnat de vieți omenști. Au existat și unele momente de creștere a vizibilității, cum ar fi găzduirea, în 2008, a celui mai mare summit NATO și recenta obținere a unui portofoliu important în viitoarea Comisie Europeană.
În același timp, de-a lungul mandatului lui Băsescu au existat momente negative din punct de vedere extern, cum ar fi scandalurile legate de românii din Italia și Spania. Pe de altă parte, se poate constata o ineficiență în relația cu Statele Unite, țară care, în ciuda parteneriatului strategic bilateral și a mult lăudatei prietenii în NATO, încă impune vize României. De asemenea, se poate spune că SUA privesc România ca pe un partener inferior, din moment ce un reprezentant al Ambasadei, aflat băut la volan, a scăpat nepedepsit după ce a produs un accident grav soldat cu moartea muzicianului Teo Peter.
Traian Băsescu s-a făcut remarcat pe plan extern cu o serie de declarații șocante, al căror impact nu a putut fi evaluat în totalitate. Declarațiile acestuia au vizat, de-a lungul mandatului și chiar înainte de începutul acestuia, oficiali francezi, poziția Rusiei în relația cu vecinii și cu Uniunea Europeană și NATO, reprezentanți ai Comisiei Europene și, nu în ultimul rând, atitudini împotriva Consituției României din partea unui președinte al unei țări vecine.
Candidatul la Președinție Traian Băsescu șoca opinia publică din România și din Franța, în 2004, cu ocazia unei vizite la București a premierului francez, cu care a avut o întâlnire, alături de liderul PNL Călin Popescu Tăriceanu. Băsescu a declara, în contextul acelei vizite, că delegația franceză condusă de Jean-Pierre Raffarin a sosit la București „pentru a-și lua tainul” – făcând aluzie la contractele semnate cu acel prilej la sediul Guvernului. Băsescu i-a transmis o scrisoare ambasadorului Franței la București, Philippe Etienne, în care își manifesta „regretul” că în discuțiile cu premierul francez nu a fost informat despre semnarea unui contract fără licitație publică pentru construirea unui tronson de autostradă între Comarnic și Brașov.
Băsescu susținea că și-ar fi exprimat dezacordul în cadrul discuțiilor avute cu premierul Franței, ca fost ministru al Transporturilor, dacă ar fi fost informat despre încheierea acestui contract. Ministru de Externe la acea vreme, Mircea Geoană, declara că modul în care Traian Băsescu l-a insultat grav pe premierul Jean-Pierre Raffarin, un lider al unei țări prietene, denotă iresponsabilitate și demonstrează că liderul PD nu este pregătit pentru a ocupa funcția de președinte al țării. Tot în 2004, Băsescu spunea, referindu-se la politica externă, că întîlnirile la nivel înalt nu trebuie să mai fie prilej de turism extern pentru alaiuri inutile sau surse pentru fotografii electorale.
Tot în timpul campaniei electorale din 2004, Băsescu a surprins politicienii autohtoni și diverși analiști, dar a deranjat și unele cancelarii europene, vorbind, vizavi de politica externă a României în viitorul său mandat, despre „axa Washington-Londra-București”. Folosirea termenului „axă” și neincluderea Buxelles-ului în enumerare a stârnit un val de reacții interne și externe. După instalarea la Cotroceni, el și-a explicat de mai multe ori viziunea de politică externă, dar a mai nuanțat afirmațiile din campanie, precizînd că termenul „axă” a fost nepotrivit și că, de fapt, unul dintre principalele obiective ale României este integrarea în Uniunea Europeană, proces în care relațiile cu Franța și Germania sunt, de asemenea, importante.
Președintele le-a prezentat ambasadorilor acreditați la București, pe 18 ianuarie 2005, direcțiile de politică externă ale administrației sale, între care aderarea la UE, dialogul strategic cu SUA și relația specială cu Marea Britanie, relațiile cu vecinii, importanța Mării Negre. Șeful statului spunea atunci că România poate fi un factor de stabilitate și de echilibru între Marea Neagră și Balcanii de Vest, dar și în regiune. Șeful statului spunea că relația cu Ungaria este un exemplu de colaborare cu vecinii și că speră că autoritățile de la Kiev vor manifesta deschidere pentru o relație apropiată cu România. Președintele a mai spus că România își propune un dialog politic util, pragmatic și eficient cu Federația Rusă. Pe de altă parte, șeful statului a precizat că autoritățile române sunt ferm hotărîte să protejeze identitatea tuturor minorităților naționale, dar că „enclavizarea pe criterii etnice este de neconceput”.
Relația României cu Republica Moldova în timpul mandatului lui Traian Băsescu a evoluat de la o aparentă deschidere între cele două țări în anul 2005 spre o deteriorare accentuată până la finele lui 2008 și chiar o înghețare în 2009, cel puțin până la înfrângerea în alegeri a regimului Voronin. În tot acest timp însă, România a susținut că locul Moldovei este în Uniunea Europeană. Băsescu și Tăriceanu, alături de toți miniștrii de Externe care s-au succedat la București, au invocat în repetate rânduri necesitatea includerii Moldovei în grupul țărilor din Balcanii de Vest în perspectiva extinderii UE și neabandonarea statului vecin. Pe de altă parte, Băsescu s-a comportat față de românii din Moldova ca față de un bazin electoral important, cu toate implicațiile pozitive și negative. Una din primele vizite făcute de președintele Traian Băsescu în mandatul său a fost la Chișinău, ocazie cu care a părut că relațiile bilaterale, care intraseră într-un regres, pot fi reluate și dezvoltate, în paralel cu deteriorarea relațiilor Republicii Moldova cu Federația Rusă. Vladimir Voronin chiar i-a trimis, în răspuns, „fratelui” său de peste Prut 11.000 de sticle de vin.
Băsescu declara, în iulie 2006, la dejunul oferit elevilor olimpici la istorie din Republica Moldova, că România a oferit țării vecine varianta de a intra împreună în UE și că, deși am rămas singurul popor încă separat, reîntregirea se va realiza în interiorul UE. „Este, însă, opțiunea autorităților de la Chișinău și a poporului Republicii Moldova ce ar trebui să facă”, declara Băsescu. În replică, Voronin a declarat, cu ocazia bilanțului anului politic 2006, că România nu a propus oficial Republicii Moldova să adere împreună la UE, dar a evitat să nege că ar fi avut loc discuții pe această temă.
Băsescu și Voronin s-au mai întâlnit la Chișinău la 16 ianuarie 2007, când au hotărât crearea a două consulate românești temporare în Republica Moldova în orașele Bălți și Cahul. Referindu-se la problema vizelor pentru cetățenii moldoveni care vor să călătorească în România, Vladimir Voronin a declarat că „situația nu este normală și trebuie deblocată”. „În legătură cu solicitarea de cetățenie am convenit, împreună cu președintele Voronin, că românii și moldovenii au dreptul la opțiuni mai ales că cele două state aprobă, prin Constituție, dubla cetățenie”, spunea Băsescu. Președintele Băsescu fusese întâmpinat la Chișinău, atât la Președinție, cât și la secția consulară și la Ambasada României, de grupuri de cetățeni moldoveni pe care i-a asigurat de rezolvarea problemelor legate de acordarea vizelor și de cetățenia română. El a susținut simplificarea acordării cetățeniei române pentru cei care au pierdut-o în contexte politice, și pentru familiile acestora. Demersurile legislative au fost finalizate, coincidență sau nu, abia în 2009, în timpul campaniei pentru prezidențialele de la București.
Relațiile au început însă să se degradeze, Voronin acuzând România că încearcă să elimine fosta republică sovietică prin umilirea limbii și culturii acesteia și prin oferirea de cetățenie română în masă moldovenilor. El preciza că relațiile cu Rusia, afectate de acuzațiile potrivit cărora Kremlinul a susținut rebeliunea de durată din estul Republicii Moldova, s-au îmbunătățit, ceea ce înseamnă că perspectivele de rezolvare a conflictului din regiunea transnistreană s-au îmbunătățit. „În secolul XX, România a avut un interes constant pentru pământul nostru, teritoriul nostru. Din cauza acestui interes, acum duc o politică naționalistă și «unionistă». Are loc o intervenție împotriva statalității Moldovei, a poporului ei, a istoriei și a limbii”, spunea el. De asemenea, Voronin susținea că autoritățile de la București l-au convins pe fostul președinte moldovean Mircea Snegur să înceapă războiul cu Transnistria. „Bucureștiul nu recunoaște existența moldovenilor în România. Asta înseamnă că autoritățile române nu recunosc nici limba și nici națiunea moldovenească”, susținea Voronin.
Autoritățile de la Chișinău au anunțat, în decembrie 2007, că doi diplomați ai ambasadei României au fost declarați persona non grata pentru incompatibilitatea activității lor cu statutul diplomatic deținut, aceștia trebuind să părăsească țara în 24 de ore. În replică, președintele Băsescu le-a propus prim-ministrului Călin Popescu Tăriceanu și ministrului de Externe Adrian Cioroianu să nu expulzeze diplomați moldoveni ca răspuns la gestul Chișinăului, argumentând că România are relații speciale cu Republica Moldova. Băsescu le spunea diplomaților români, pe 23 decembrie 2008, referitor la Moldova, că România a făcut tot ce putea și că „e rândul să mai vrea și Chișinăul”. „Moldova rămâne marea noastră grijă, dar aș spune că practic am făcut tot ce ținea de noi și din punct de vedere diplomatic, și din punct de vedere al susținerii la UE. Mai trebuie să vrea și Chișinăul. Dar perseverăm”, spunea Băsescu.
În primăvara anului 2009, au avut loc alegeri legislative, al căror rezultat a fost contestat prin manifestări de amploare la Chișinău, reprimate de autorități, fapt reflectat pe măsură de presa din România și din Europa. Voronin a acuzat dur România de revizionism sau șovinism și că se implică în destabilizarea țării și în manifestațiile de la Chișinău. În replică, Traian Băsescu declara că România va respinge oricând acuzații potrivit cărora ar fi fost implicată în revoltele de după alegerile din aprilie din Republica Moldova sau că va fi implicată în treburile interne ale acestui stat. „Ce vă pot spune cu certitudine este că noi am mai văzut aceste întâmplări. Le-am văzut la București în decembrie 1989, când, tot așa, un conducător comunist nu și-a înțeles propriul popor și mai ales n-a înțeles tânăra generație și poate domnul Voronin se uită la filmele din decembrie 1989 de la București. O să vadă că pe stradă erau tinerii care vroiau libertate. Tinerii care vroiau spre Europa. Nu erau cei care îl votau pe Ceaușescu”, spunea Băsescu, subliniind că autoritățile de la București nu sunt intimidate de „acțiunea brutală” a Chișinăului.
Când s-a pus problema reluării alegerilor de la Chișinău, Băsescu s-a pronunțat în favoarea forțelor democratice. Atitudinea lui Băsescu, ca și cele ale altor politicieni de la București, au fost condamnate de R.Moldova, considerând că este vorba de ingerințe în afacerile interne. „Autoritățile Republicii Moldova constată cu profundă îngrijorare intensificarea amestecului în afacerile interne ale Republicii Moldova de către statul vecin România. În pofida faptului că, din cauza declarațiilor și acțiunilor autorităților românești, relațiile moldo-române au fost deteriorate considerabil, Republica Moldova a încercat să utilizeze toate căile posibile pentru a preveni tensionarea în continuare a acestor relații”, susținea Guvernul moldovean. Voronin s-a lansat în noi acuzații la adresa autorităților române, afirmând că este imposibil să ia decizii împreună cu regimul de la București.
În octombrie 2009, într-un interviu, Băsescu a vorbit despre o „mână de ajutor” acordată lui Voronin, în 2005, pentru a ajunge președinte. Ulterior, el și-a nuanțat declarația, precizând că „ajutorul” acordat lui Voronin a fost „consonant” cu cel din partea altor state europene, menționând că nu doar el, ci mai mulți lideri europeni au fost păcăliți de promisiunile comunistului de la Chișinău.
Relația cu Ucraina a cunoscut, în timpul mandatului lui Băsescu, o oarecare îmbunătățire, unul din aspecte fiind regimul vizelor. Un succes al României a fost câștigarea procesului de la Haga, privitor la delimitarea platoului continental la Marea Neagră. Cu toate acestea, Băsescu a reproșat în repetate rânduri modul în care țara vecină gestionează drepturile cetățenilor etnici români. România a susținut integrarea Ucrainei în structurile euro-atlantice, în declarații făcute atât în vizite bilaterale, ci și cu ocazia participării părții române la summit-uri internaționale, inclusiv la NATO. Președintele a criticat, pe de altă parte, prevederi ale tratatului româno-ucrainean, precizând că România încearcă să corecteze Tratatul cu Ucraina, prin mecanisme bilaterale, pentru că o renegociere a documentului ar presupune denunțarea în prealabil a acestuia, procedură care ar putea dura foarte mult. „E dificil să denunți Tratatul cu Ucraina, pentru că nu se știe cât durează negocierea unui tratat cu Ucraina”, spunea Băsescu. El menționa că se încearcă corectarea prin mecanisme bilaterale a unor lucruri care au fost „superficial negociate” și acceptate de partea română.
Referindu-se la faptul că României i s-a cerut, în 1996, când s-a pus problema intrării în NATO, să își rezolve problemele cu vecinii, Băsescu a spus că, la acel moment, Bucureștiul a exagerat în relația cu Ucraina. „Am răbdat de prea mulți ani obrăznicia unora care și-au dat țara pe nerăsuflate sau au lăsat interesul național după ușă când au semnat Tratatul cu Ucraina”, a adăugat președintele, precizând că, din cauza unor slăbiciuni în negocierea acelui tratat, ajunsese România în situația de a se adresa Curții de la Haga.
La începutul anului 2009, Curtea Internațională de Justiție de la Haga a recunoscut jurisdicția și drepturile suverane ale României pentru o suprafață de platou continental și zonă economică exclusivă de 9.700 de kmp, adică 79,34% din zona în dispută cu Ucraina. Zona care revine României conține circa 70 de miliarde de metri cubi de gaze și 12 milioane de tone de petrol. Președintele Băsescu spunea, în replică, faptul că soluția dată de Curtea de la Haga este corectă, dreaptă și a adăugat că, fără îndoială, România și Ucraina vor respecta decizia, așa cum decurge din obligațiile prevăzute în Carta ONU.
Un site ucrainean anunța, pe 23 ianuarie 2009, că Traian Băsescu va efectua o vizită oficială la Kiev, în perioada 25-26 februarie. Site-ul preciza că Iușcenko a discutat cu ministrul român de Externe, Cristian Diaconescu, în timpul vizitei acestuia la Kiev de la finele lunii ianuarie, despre organizarea vizitiei omologului său român. Administrația Prezidențială anunța, pe 5 februarie, că într-o discuție telefonică ce a avut loc la inițiativa șefului statului ucrainean, președintele Traian Băsescu a precizat faptul că va onora invitația lansată anul trecut de a efectua o vizită oficială la Kiev, în perioada 25 – 26 februarie, „având în vedere calendarul contactelor la nivel înalt dintre România și Ucraina, ce prevede întâlniri anuale ale șefilor de stat”. Însă vizita a fost contramandată în ultimul moment, Ministerul de Externe precizând, foarte pe scurt, că nu au putut fi finalizate toate detaliile de conținut ale acesteia. Ucraina ceruse României să adopte măsuri astfel încât acordul între Guvernele celor două țări cu privire la micul trafic la frontieră să poată fi semnat în timpul vizitei șefului statului român. În cursul vizitei era programată și cea de a doua întâlnire a comisiei prezidențiale România-Ucraina. Vizita nu a mai fost reprogramată. Președintele Băsescu spunea, în vara anului 2009, la o întâlnire de la Cotroceni cu români din Ucraina, că speră ca situația etnicilor români din țara vecină să se îmbunătățească prin dialogul cu Kievul. El făcea un apel la respectarea drepturilor etnicilor români la educație în limba maternă.
Gestionarea relației României cu Federația Rusă a fost, în timpul mandatului lui Traian Băsescu, un subiect în legătură cu care șeful statului a fost criticat. Președintelui i-au fost reproșate o serie de declarații despre care s-a spus că zădărnicesc eforturile României de a avea o relație pragmatică cu Rusia. Băsescu a ajuns la Moscova încă din prima jumătate a lunii februarie 2005, însă temele cu priză la poporul român – Tezaurul și Pactul – nu au fost abordate în discuția cu pe atunci președintele Vladimir Putin, ci doar cele economice. Șeful statului român i-a dat asigurări președintelui Putin că eventuala instalare de baze militare americane în România nu va fi un act ostil Rusiei. Pe de altă parte, Băsescu i-a cerut șefului statului rus ca România să fie implicată în sistemul de negociere a unei soluții pentru rezolvarea problemei transnistrene. Bucureștiul și Moscova au stabilit să colaboreze într-o serie de proiecte economice, inclusiv în producerea de armament. De altfel, Traian Băsescu s-a dus la Moscova însoțit de o delegație numeroasă, care a cuprins și un grup de oameni de afaceri, deoarece Rusia putea redeveni o piață importantă pentru România. Vladimir Putin declara că Rusia și România au reușit „să pună capăt declinului” relațiilor lor. Băsescu și Putin au făcut schimb de numere de telefon. Băsescu și-a exprimat speranța că va deveni „unul dintre prietenii europeni” ai lui Putin, iar natura relației lor să îi permită să îl contacteze „telefonic oricînd” pe Putin și să îl determine pe acesta să facă același lucru.
Ajuns acasă, Băsescu a condamnat public Pactul Ribbentrop-Molotov, iar într-o vizită în SUA a spus că Moscova tratează Marea Neagră ca pe un lac rusesc, deoarece nu dorește internaționalizarea problemelor din zonă. Șeful statului român mai spunea că democrațiile occidentale trebuie să-și îndrepte atenția asupra regiunii Mării Negre „până nu este prea târziu”, pentru a evita repetarea unor situații similare cu ceea ce s-a întâmplat în Balcanii de Vest. Răspunzând unei întrebări referitoare la aprecierea sa că autoritățile de la Moscova tratează Marea Neagră ca pe un lac rusesc, președintele Băsescu a răspuns: „Eu nu fac afirmații de acum. Marea Neagră este tratată ca un lac rusesc de sute de ani. Nu v-ați dat seama până acum?”.
Într-o altă vizită în Statele Unite, Băsescu declara că „Gazprom este mai eficient decât Armata Roșie în a demonstra dependența Europei de resursele rusești”. Băsescu mai spunea că monopolul Gazprom în furnizarea de resurse energetice constituie un risc ridicat și că, din acest motiv, deciziile politice pentru a începe proiecte alternative de furnizare și transport al energiei nu mai pot fi amânate.
El menționa, în diverse ocazii, că Rusia trebuie să renunțe la folosirea prețului la gaze pe plan extern ca un mijloc de presiune politică. Declarațiile sale au stârnit reacții interne, președintele fiind criticat și acuzat de faptul că relația României cu Rusia are de suferit din cauza sa. Cu altă ocazie, Băsescu susținea că reformele la Marea Neagră sunt îngreunate de monopolul energetic al Rusiei în zonă, că regresul liberalizării și privatizării coloșilor energetici rusești este evident și SUA ar trebui să includă strategia energetică eurasiatică în dialogul transatlantic.
Declarațiile președintelui fuseseră făcute în contextul în care Rusia sistase, în repetate rânduri, livrarea de gaze naturale către Uniunea Europeană, invocând întârzieri la plată ale Ucrainei. La începutul anului 2009, Guvernul rus, citat de RIA Novosti, a anunțat că președintele român, Traian Băsescu, i-a spus premierului rus Vladimir Putin, într-o conversație telefonică, faptul că România împărtășește opinia Moscovei conform căreia Kievul este responsabil pentru blocarea tranzitului gazului rusesc spre Europa. Partea română a confirmat, fără a da detalii, că șeful statului a purtat o convorbire telefonică cu premierul rus Vladimir Putin.
România a găzduit, în aprilie 2008, cel mai mare summit din istoria NATO. La București au fost prezenți șefii de stat și de guvern din Organizație, precum și cei ai statelor aliate. Președintele Putin, aflat în 2008 la final de mandat, a venit la București la Summit-ul NATO, ocazie cu care a avut o întâlnire cu președintele Băsescu. Vizita lui Putin a fost prima a unui șef de stat rus în România după 1990. De asemenea, la București a avut loc atunci, o întâlnire informală, între George Bush, Vladimir Putin, Jose Manuel Durao Barroso și Traian Băsescu, în calitate de gazdă. Cu ocazia întâlnirii din marja summit-ului NATO, Putin l-a invitat pe Băsescu să facă o vizită în Rusia. Vizita lui Băsescu la Moscova nu a mai avut loc. Băsescu le spunea diplomaților români, pe 23 decembrie 2008, că se poate vorbi despre un semieșec în relația cu Rusia.
România a fost un susținător al demarării proiectului european Nabucco, iar Rusia a făcut presiuni pentru un proiect alternativ, South Stream. Președintele Băsescu declara, răspunzând unei întrebări despre implicarea României în proiectul South Stream, că partea română nu va fi în afara acestuia în condițiile în care acesta se va realiza, menționâd însă că prioritar este Nabucco. Băsescu a declarat că partea română dorește, în relația cu Moscova, excluderea firmelor intermediare din contractul cu Gazprom, precizând că, în urma unor discuții oficiale, a înțeles că partea rusă este de acord.
Premierul Putin a făcut, în ianuarie 2009, o declarație unui ziarist român prezent la o conferință la Moscova, despre implicarea României în South Stream și despre problema firmelor intermediare. „Noi nu suntem împotrivă ca România să participe la proiectul South Stream. Asta e primul aspect. În al doilea rând e problema firmelor intermediare care livrează gaze pe piața românească, iar președintele Băsescu a ridicat această problemă la ultima discuție telefonică avută cu mine. Noi suntem de acord să trecem la relații directe cu companiile naționale”, a declarat Putin. Putin a transmis președintelui român, prin intermediul reporterului TVR, oferta de a vinde României tot volumul de gaz rusesc de care Ucraina are nevoie într-un an, pentru ca ulterior acesta să fie revândut Kievului. „Dar eu am pentru România o contraofertă care cred eu că va fi greu s-o refuzați. Vă rog să-i transmiteți acest lucru președintelui Băsescu! Tot volumul de gaz rusesc de care Ucraina are nevoie într-un an suntem dispuși să-l vindem companiei de stat din România și după aceea să-l vindeți mai departe Ucrainei. E bună oferta? Sper că ați consemnat-o”, a spus Putin, adresându-se jurnalistului.
Relația României cu SUA a avut, în timpul mandatului președintelui Băsescu, o dezvoltare mai ales pe partea economică, dovezi fiind, printre altele, prezența Oracle în țara noastră și, de asemenea, investiția Ford de la Craiova. Președintele Băsescu și-a însușit merite legate de decizia americanilor de la Ford de a veni la Craiova. Pe de altă parte, problema vizelor cu SUA nu a fost rezolvată, în ciuda declarațiilor sonore legate de relațiile foarte bune dintre cele două părți.
Președintele Băsescu declara, pe 2 octombrie 2005, după întâlnirea cu Stephen Hadley, consilierul pe probleme de securitate al președintelui SUA, că negocierile româno-americane privind amplasarea bazelor militare SUA în România sunt încheiate, urmând să fie semnat acordul în acest sens. Acordul a fost semnat în decembrie de secretarul de Stat american, Condoleezza Rice, la Cotroceni.
Băsescu a făcut două vizite oficiale în SUA în timpul mandatului său, dar cea mai răsunătoare întâlnire dintre șefii de stat român și american din punct de vedere al contextului și al imaginii a fost cea din aprilie 2008, când George W. Bush a venit în România. Băsescu și Bush s-au întâlnit la Neptun, ocazie cu care președintele american a mulțumit României pentru că este membră NATO, iar poporului român pentru contribuția în Irak și Afganistan, apreciind și spiritul de conducere al președintelui român. Declarația de presă a fost un prilej de amabilități, dar și de declarații care au ilustrat adevărata atitudine americană față de România. Bush a declarat că el și soția sa sunt foarte încântați de primirea șefului statului român și a încântătoarei sale soții. „Mi-a plăcut mâncarea pe care mi-ați oferit-o. Mi-a plăcut foarte mult înghețata românească. Recomand celor care încă nu au gustat-o să o facă”, spunea Bush.
El a răspuns și la o întrebare legată de problema vizelor pentru cetățenii români. Răspunsul fusese așteptat îndelung de români, însă a fost ambiguu și vag. Bush spunea că înțelege frustrarea românilor în ceea ce privește vizele, că a discutat acest subiect cu Traian Băsescu și se va colabora pentru îmbunătățirea situației. Bush a spus că a încercat să convingă Congresul să modernizeze legea vizelor, că aceasta a fost modificată, dar conține încă anumite obstacole pentru țări precum România. Bush a spus că președintele român a expus problema vizelor foarte „articulat”. „Cetățenii spun: «Stai un pic, noi contribuim cu militari în Irak și cu toate astea nu suntem tratați ca alte state din Uniunea Europeană». Și aceste frustrări sunt de înțeles, așa că m-am adresat Congresului și am încercat să îl determin să modernizeze Legea vizelor și, deși au făcut-o, încă are bariere pentru națiuni precum România”, a spus Bush.
După ce a răspuns la întrebarea legată de vize, Bush a mulțumit ziariștilor, ca și cum conferința s-ar fi încheiat. Traian Băsescu a intervenit însă, spunând că dorește să facă o completare. „Două probleme delicate și care sunt vizibile pentru publicul român au fost abordate: atât problema vizelor, cât și problema Teo Peter. La amândouă sperăm să găsim rapid și decizia pe care domnul președinte Bush a luat-o a fost ca în perioada imediat următoare să demarăm pentru vize mecanismele bilaterale”, a adăugat Băsescu, fără a face alte precizări. După vizita lui Bush în România, președintele Traian Băsescu declara că problema Teo Peter se va rezolva și că întârzierea este determinată de faptul că partea română nu este satisfăcută de soluția oferită.
Teo Peter a murit în 4 decembrie 2004, într-un teribil accident de circulație. O mașină a Ambasadei SUA la București a intrat într-o intersecție pe culoarea roșie a semaforului și a lovit în plin taxiul în care se afla basistul trupei Compact. Șoferul – pușcașul marin Christopher R. Van Goethem – a scăpat de acuzația de omor, în urma unui proces derulat în Statele Unite.
O vizită importantă la București a fost cea a vicepreședintelui SUA Joe Biden, din toamna anului 2009. Președintele Băsescu, care din vara anului 2009 nu a făcut nicio vizită de stat remarcabilă, a ținut să declare, ulterior, că vizita lui Biden demonstrează că România nu a fost izolată pe plan extern.
Traian Băsescu declara, în campania electorală din 2004, că unele capitole ale negocierilor de aderare la UE ar trebui redeschise, el criticând modul în care partea română și-a susținut interesele. Declarația a stârnit reacții vehemente în mediul politic de la București, dar și la nivelul Uniunii Europene. Băsescu promitea că va face ca integrarea europeană să nu reprezinte un spectacol politic și aranjamente de culise. „Nu negocieri în genunchi sau cumetrii între lideri politici”, continua el. Din primele zile ale mandatului însă, Băsescu le-a cerut ziariștilor să uite declarațiile sale din campanie, legate de redeschiderea unor capitole de negociere cu UE.
O latură importantă a politicii externe a României, în primul an de mandat al lui Băsescu, a vizat schimbarea atitudinii față de declarațiile politicienilor occidentali. Șeful statului le-a transmis comisarilor europeni că România nu mai acceptă etichetări generale de țară coruptă, iar politicienii vest-europeni care fac astfel de afirmații vor fi luați în seamă doar dacă vor face nominalizări. Cu o altă ocazie, el a atras atenția că țara noastră nu face cadouri de contracte, în politica externă. La solicitările UE de a prinde marii corupți într-un anumit termen, Băsescu a replicat că nimeni nu poate da normă și termene Justiției.
România a intrat în UE la 1 ianuarie 2007, dar nu a reușit, inclusiv din cauza situației politice încordate, să beneficieze în totalitate de noul statut. Autoritățile nu au reușit să lase la o parte disputele politice și să acționeze coerent pentru absorbția fondurilor europene. Un aspect pozitiv al relațiilor cu Uniunea Europeană a fost recenta desemnare a lui Dacian Cioloș pentru portofoliul Agriculturii în viitoarea Comisie Europeană.
Unul din subiectele fierbinți ale României în relația cu Uniunea Europeană a fost capacitatea țării noastre de a răspunde exigențelor comunitare în ceea ce privește Justiția. Odată cu intrarea în UE a fost convenit introducerea unui Mecanism de Cooperare și Verificare în domeniu. Periodic, Comisia Europeană a publicat rapoarte privind evoluția Justiției, evidențiind progresele, atâtea câte au fost, dar și neîmplinirile. La începutul anului 2009, autoritățile de la București au decis că este necesară contractarea unui masiv împrumut extern, în condițiile crizei economice, de la FMI, CE și instituții financiare europene. În momentele de negociere, înainte de semnare, au apărut informații despre posibilitatea ca Executivul comunitar să condiționeze acordarea împrumutului de realizarea prevederilor din Mecanismul de Cooperare și Verificare.
Președintele Băsescu declara că este exclusă condiționarea de către CE a acordării împrumutului către România de Mecanismul de Cooperare și Verificare în Justiție, menționând că, dacă acest lucru va fi, totuși, impus, partea română ar putea renunța la împrumutul de la UE. El a mai spus că a fost depus un efort diplomatic pentru a nu se ajunge la această situație, menționând că a vorbit personal cu președintele CE Jose Barroso și, de asemenea, că au existat discuții cu comisarul pentru finanțe Joaquin Almunia și cu statele membre UE. „Am acceptat menționarea mecanismului, dar nu condiționarea acordării tranșelor”, a spus Băsescu.
Președintele a avut, în 2009, două poziții critice la adresa Comisiei Europene. Băsescu declara, în timpul verii, la Paris, insatisfacția față de modul în care Comisia Europeană a reacționat la evenimentele care au avut loc la Chișinău după alegerile parlamentare. Băsescu a spus că a abordat, în discuțiile purtate la nivel înalt în Franța, subiectul legat de evenimentele care au avut loc la Chișinău imediat după alegeri. „Nu fac niciun secret din a vă spune că mi-am manifestat insatisfacția pentru modul în care Comisia Europeană, spre deosebire de Parlamentul European, care a reacționat foarte corect, mi-am manifestat insatisfacția cu privire la modul în care Comisia a reacționat”, spunea Băsescu.
De asemenea, el încuraja, la București, Guvernul să acționeze pentru capitalizarea CEC, „să nu aștepte birocrații de la CE”. El vorbea despre un aviz al Comisiei Europene necesar pentru ca Bucureștiul să poată capitaliza CEC-ul, spunând că documentul de la Bruxelles a întârziat inacceptabil de mult. El critica birocrația de la Bruxelles, premieră printre politicienii români.
O perioadă delicată a relațiilor externe ale României a fost cea în care imaginea românilor din Italia și Spania a avut de suferit în urma modului în care presa a reflectat o serie de crime și de jafuri comise de unii dintre acești cetățeni. Băsescu a susținut, public, că România condamnă violențele românilor din statele UE, că își va asista cetățenii acuzați. De asemenea, inclusiv cu ocazia unor deplasări externe, el a cerut tratarea românilor ca cetățeni europeni. El nu a pierdut ocazia, alfat în acele deplasări, să participe la mitinguri în care să facă băi de mulțime printre românii prezenți, unii dintre aceștia purtând în unele ocazii, coincidență sau nu, însemne portocalii ale democrat-liberalilor.
De asemenea, președintele Băsescu a cerut prioritate la acordarea cetățeniei pentru românii care studiază în România și provin din diasporă. El a propus ca, odată cu obținerea diplomei de bacalaureat sau de licență, acești tineri să obțină și cetățenia română. Președintele a precizat că se referă la tinerii din Republica Moldova, Serbia, precum și Ucraina, dar a subliniat că, în cazul acesteia din urmă, condiția va fi îndeplinită doar dacă tinerii renunță la cetățenia ucraineană, doarece Kievul nu acceptă dubla cetățenie. Președintele a insistat ca Legea cetățeniei să prevadă condiții mai ușoare de obținere a cetățeniei de către moldoveni.
Președintele a făcut o vizită, în februarie 2009, la Budapesta, declarând, la finalul discuțiilor cu omologul său ungar, László Sólyom, în conferința de presă comună, că în România nu va exista niciodată autonomie teritorială. În aceeași conferință, președintele Ungariei a declarat că țara sa va continua să susțină această aspirație a minorității maghiare din România. Băsescu a atenționat Guvernul de la București, în altă ocazie, că în primăriile din Harghita și Covasna deținute de etnici maghiari se produc adesea epurări românilor. Declarațiile lui Băsescu au stârnit reacții în țară, mai ales în rândul reprezentanților maghiarilor, ceea ce a dus la reintrarea pe agenda publică a subiectelor aparent epuizate precum autonomia teritorială și relațiile interetnice.
Laszlo Solyom a participat, în martie 2009, în Harghita, la evenimentele organizate cu ocazia Zilei maghiarilor de pretutindeni. Vizita a stârnit o serie de controverse, pornind de la informațiile legate de refuzul autorităților române de a acorda permisul de aterizare pe Aeroportul Târgu Mureș pentru avionul care urma să-l aducă pe Solyom. Președintele ungar a intrat în România, în cele din urmă, cu o coloană de patru mașini pe la Borș și s-a îndreptat spre județul Harghita, fără a cere autorităților române protecție. Solyom a afirmat ulterior că gestul părții române de a nu acorda autorizație de zbor a fost „curios, inamical și neprietenos”. De asemenea, diplomația de la Budapesta a afirmat că vizita președintelui ungar „a fost periclitată de faptul că autoritățile române au anulat permisul de aterizare, în ciuda faptului că o comunicare oficială a datelor vizitei a fost transmisă Ministerului de Externe din România, autoritățile ungare cerând celor române «o colaborare tehnică»”.
După două săptămâni în care a refuzat, în ciuda insistențelor presei, să comenteze evenimentul, președintele Băsescu declara că șeful statului ungar nu respectă, frecvent, prin declarațiile sale, Constituția României, menționând că toți demnitarii de la Budapesta sunt bineveniți în România, cu cererea expresă ca nimeni să nu facă declarații care contravin Legii fundamentale române. „Eu cred că lucrurile s-au făcut foarte transparent și cu implicarea exactă a instituțiilor care aveau atribuțiuni”, spunea Băsescu, referindu-se la modul în care președintele ungar a fost primit în Transilvania. Băsescu menționa că președintele Solyom a anunțat inițial că vine cu un avion militar și cu un elicopter militar. El menționa, răspunzând unei întrebări, că aeronava cu care se deplasează președintele României nu are regim militar de zbor, ci este înregistrată „comercial, civil”.
Băsescu adăuga însă că nu ar fi fost o problemă să vină în România zece elicoptere militare ungurești, precizând însă că acestea ar fi trebuit „să știe unde vin”: „Nu puteau să vină la autoguvernarea Harghita, puteau să vină la Consiliul Județean Harghita”. Referitor la faptul că partea ungară și-a rectificat cererea, iar Băsescu a răspuns: „Prea târziu, se anulase survolul”. Băsescu a spus, despre omologul său ungar, că „frecvent, prin declarațiile sale, nu respectă Constituția României”. „A făcut-o cu mine de față, în octombrie, când din politețe am participat la venirea dânsului în secuime și am participat la un miting”, a spus Băsescu. Declarațiile șefului statului român au stârnit câteva reacții, dar subiectul a dispărut în foarte scurtă vreme din atenția publică, ambele părți, și cea română și cea ungară, preferând parcă să aștearnă tăcerea asupra acestor acuzații ale lui Băsescu.
Engleza vorbită, cu diverse ocazii, de șeful statului a fost uneori ironizată de presa din România, ceea ce nu l-a împiedicat pe acesta să afirme „Uitați-vă la mine cum vorbesc engleza”, pentru a-și susține teoria conform căreia cu cât elevii vor învăța mai puține materii, cu atât vor excela în competențele pe care și le aleg.
