Poftiți la Uncești!

Situat la o „aruncătură de băț” (3 km) de Bunești, satul Uncești sau Oncești, cum i se spunea în vechime, atestat documentar la 20 iunie 1603, poartă amprenta unor vrednici gospodari, oameni cu suflet mare și dragoste de muncă, legați parcă de glie și de livezile bogate de meri ce au dus cinstea zonei până hăt departe, chiar peste hotarele patriei. În acest sătuc ce „respiră printre dealuri molcome și grase în fânațuri”, cum plastic se exprima cineva, trăiesc peste 700 de suflete, care păstrează și apără cu sfințenie, ca pe o zestre sacră, credința în Dumnezeu.
Părintele paroh de aici, Florin Grigorescu, un intelectual desăvârșit, s-a străduit și a reuși să dea viață unor proiecte remarcabile și binevenite pentru credincioși, ce cuprind aproape toate laturile activității pastorale: liturgic, filantropic, cultural, administrativ, misionar, catehetic etc. Așa s-a ajuns ca biserica satului să arate ca un bibelou de mare preț, pe frontispiciul căruia, prin vrednicia unui sponsor mărinimos, s-a așezat un mozaic din aur de 24 de carate cu icoana Sfântului Ierarh Nicolae – mare făcător de minuni. Nu este momentul acum să vorbim și despre alte proiecte, care de care mai interesante, ce s-au derulat în ultimii ani și prin care s-au făcut diverse acte de caritate, acțiuni de culturalizare și educare a tineretului, de sprijinire a unor copii nevoiași sau a unor bătrâni. Toate acestea i-au unit mai mult ca oricând pe localnici, iar pe fiii satului, răspândiți prin județ sau prin țară, îi determină să se întoarcă tot mai des la casa părintească, acolo unde au prins aripi, după care și-au luat zborul, mulți dintre ei ajungând oameni deosebiți, cu putere materială, demni de toată lauda.
Pentru întreaga suflare a satului Uncești, dar mai ales pentru fiii acestei așezări parcă binecuvântată de Dumnezeu, duminică, 18 august, clopotele de la biserica satului vor bate, parcă într-un mod aparte, vestind nu numai săvârșirea sfintei liturghii, dar și întâlnirea tuturor celor care de curând sau mai de mult au plecat din sat, dar, sufletește, sunt mereu aproape de meleagurile natale. Pe mulți dintre ei îi așteaptă părinții (pentru unii, din fericire, chiar și bunicii), frații, surorile, rudele, cei care i-au învățat alfabetul, autoritățile locale din Bunești și, nu în ultimul rând, Biserica satului. Orice musafir, om bun, cu credință în Dumnezeu, va fi binevenit!
C.M.