LUMINĂ LINĂ
Lumină lină lini lumini
Răsar din codri mari de crini
Lumină lină cuib de ceară
Scorburi cu miere milenară
De dincolo de lumi venind
Și niciodată poposind
Un răsărit ce nu se mai termină
Lină lumină din lumină lină.
Cine te așteaptă te iubește
Iubindu-te nădăjduiește
Că într-o zi lumină lină
Vei răsări la noi deplină
Cine primește să te creadă
Trei oameni vor veni să-1 vadă.
Lumină lină lini lumini
Răsar din codri mari de crini
I-atâta noapte și uitare
Și lumile au pierit din zare
Au mai rămas din veghea lor
Luminile luminilor.
Lumină lină lini lumini
Înstrăinându-i pe străini
Lumină lină, nuntă leac
Tămăduind veac după veac
Cel întristat și sărăcit
Cel plâns și cel nedreptățit
Și pelerinul însetat
În vatra ta au înnoptat.
Lumină lină leac divin
Încununîndu-1 pe străin
Deasupra stinsului pământ
Lumină lină logos sfânt
(Ioan Alexandru)
DRUM CRUCIAL
Pe scara sufletului meu
M-am întâlnit cu bunul Dumnezeu –
Eu coboram mâhnit din conștiința mea,
Iar El urca surâzător spre ea!…
Și ne-am oprit la jumătatea scării
Încrucișându-ne în clipa-ntâmpinării
Săgețile perechilor de ochi, ca de-obicei
Ah! ochii lui, cum semănau cu ochii mei!
Pe scara sufletului meu
M-am întâlnit din nou cu Dumnezeu –
El cobora solemn din conștiința mea
Iar Eu urcam surâzător spre ea!…
(Ion Minulescu)
