Pocăința este schimbarea vieții

Putem face tot ce vrem, dar liniște și pace nu vom avea. Trăsătura caracteristică a fiecăruia este temelia trecerii în veșnicie. Dacă suntem liniștiți și pașnici, vom intra în rândul sfinților și al îngerilor. Asupra lor Domnul a revărsat darul harului Său, și în sufletele lor nu-și află loc însușiri din lumea aceasta. Omul îi poate ocărî neîncetat, ei nu se vatămă. Îi poate lovi, ei nu se mânie, căci sufletul lor este călăuzit de Duhul Sfânt. …Trebuie să te liniștești. Nu mai lua peste măsură asupra ta grijile lumii acesteia, ci păzește-ți pacea și viețuiește cu Dumnezeu.
Pocăința este schimbarea vieții
Părintele Tadei – Pace și bucurie tuturor de la Domnul, căci pacea și bucuria sunt cele mai de seamă bogății ale lumii acesteia și ale lumii celeilalte, după care tânjim cu toții. Putem să avem tot ce ne dorim aici pe pământ, și să nu avem pace și bucurie. Iar pacea vine din Izvorul păcii, de la Domnul. Când Domnul le-a vorbit ucenicilor Săi, când aceștia au închis ușile de teama Iudeilor, întâiul lucru pe care l-a spus a fost: „Pace vouă!” – Lc .24:36, In. 20:19
Domnul vă va dărui pace dacă vă împăcați și vă întoarceți către binele desăvârșit, iar binele desăvârșit este Dumnezeu. El vrea să avem o însușire dumnezeiască, smerenia. Oriunde domnește smerenia, fie în familie, fie în societate, răspândește pace și bucurie. Tot binele și tot răul izvorăsc din gânduri, căci suntem un „aparat cugetător.” Avem înrâurire chiar și asupra lumii plantelor, întrucât și lumea plantelor are un sistem nervos. Toate așteaptă pace, mângâiere și dragoste.
Pocăința înseamnă schimbarea vieții. Omul trebuie să se ducă la preot sau la aproapele său și să îi spună ce îi tulbură pacea. De îndată ce aproapele nostru ne împărtășește suferința, dobândim mângâiere și putere.
Dacă ne întoarcem la Izvorul vieții, Domnul, El ne va da putere să întărim în lăuntrul nostru gândurile binelui desăvârșit, căci gândurile, dorințele bune aduc pace și mângâiere pretutindeni. Trebuie să ne schimbăm.
Dacă suntem părtași la pace, atunci pacea naște bucurie și mângâiere în toți cei din jurul nostru
Gândurile noastre ne înrâuresc nu numai pe noi, ci și tot ceea ce ne înconjoară. Trebuie să răspândim gânduri bune. Domnul ne poruncește să-i iubim pe vrăjmașii noștri, nu pentru ei, ci pentru noi înșine. Trebuie să iertăm totul din inimă. Când se iartă toate din inimă, totul este iertat. Dacă suntem părtași la pace, atunci pacea naște bucurie și mângâiere în toți cei din jurul nostru. Toți simt gândurile noastre pașnice și liniștite.
Când stăpânul casei este împovărat de griji privind familia, nimeni nu are pace, nici liniște din pricina gândurilor lui, nici măcar copiii mici, care cresc. De aceea cârmuitorii căminului trebuie să se încredințeze Domnului, să I se roage și să priceapă că Domnul este Atotputernic, că El ne aduce mângâiere.
Trebuie să iertăm din inimă totul. Pacea lăuntrică nu poate fi păstrată atâta vreme cât conștiința noastră este mustrată de ceva. Trebuie să împăcăm conștiința. Trebuie să îi iertăm pe toți din inimă. Fiindcă fără aceasta nu există pace lăuntrică.
Domnul va da harul, puterea dumnezeiască ce lucrează pretutindeni, mai cu seamă în sufletele care-L caută pe El, Izvorul vieții. Pacea lui Dumnezeu se răspândește pretutindeni. În Vechiul Legământ este scris: „Dă-mi, fiule, inima ta.” /Pilde 23:25/ Domnul este singura mângâiere a îngerilor, a sfinților și a tuturor celor care Îl caută. El singur este Nesfârșit.
Dacă profesorul este distrat, el este așa cum este. Roagă-te lui Dumnezeu să trimită îngerii Săi buni și profesorului, și ție. Dacă îți iubești profesorul, atunci vei răspunde cu ușurință și vei primi nota care ți se cuvine. Când profesorul și elevul se împacă, între ei nu mai este război.
„Seamănă dragoste, și dragoste vei secera. Seamănă pace, și pace vei culege.”
Nu avem pace dacă ne războim în cuget cu părinții noștri. Duhurile viclene caută să ne facă a greși cu orice preț față de părinții noștri. Atunci ele capătă putere asupra noastră, iar noi credem că altcineva este vinovat. Mulți înțeleg aceasta și își îndreaptă gândurile. Eu o spun neîncetat – unii înțeleg, iar alții ajung încă și mai mândri. Primim ceea ce dăm.
Sfinții Părinții spun: „Seamănă dragoste, și dragoste vei secera. Seamănă pace, și pace vei culege.” Este cu neputință să dobândim pacea dacă suntem plini de pizmă și răutate. Dacă nu te vei slobozi de aceste însușiri diavolești, atunci cum vei intra în veșnicie? Numai Domnul ne poate schimba. Duhul se contopește cu gândurile. După cum ne este trăsătura caracteristică aici, așa vom trece și în veșnicie. Trebuie să fim pașnici. Este mai bine să înduri vătămare, decât să aduci. Dacă vom răbda ocara, Domnul ne va da putere și pace. Dacă nu vom răbda ocara, conștiința nu ne va da pace.
Conștiința este judecata dumnezeiască
Orice-am face, nu vom avea nici pace, nici liniște. Trăsătura noastră de caracter este temelia trecerii în veșnicie. Dacă suntem pașnici și liniștiți, vom merge în rând cu sfinții și îngerii. Pe aceștia Domnul i-a răsplătit, dăruindu-le harul, iar în sufletele acestea nu se găsește nici o trăsătură din lumea aceasta. Omul îi poate ocărî neîncetat, ei nu se vatămă. Îi poate lovi, ei nu se mânie, căci sufletele lor sunt călăuzite de Sfântul Duh.
(Starețul Tadei de la Mănăstirea Vitovnița, sursa: www.luminaortodoxiei.com)