Plictiseală mare

Zilele de week-end ne sunt umplute de meciurile din Divizia A care, de ceva vreme, au devenit la fel de interesante ca meciurile de cricket, despre care povestea un neo-zeelandez că durează câte 4-5 zile, în fiecare din ele de dimineață până seara, timp în care spectatorii iau masa, beau beri, mai pun de-un pescuit ori de un bowling. Sunt, de fapt, niște picnicuri sub pretextul unei competiții al cărei rezultat de fapt nu interesează pe nimeni. Singurele momente cu adevărat pasionante în această ultimă etapă au fost noua înfrângere a Bistriței, focul (la ei!) de la Cehalăul și penalty-ul de pe coliva lui Dinamo. Bașca golul lui Fabbiani (îl știți, ăla grasu’, de respira greu) din care am înțeles că nu-i nici o deosebire între cum marcam eu în curtea școlii acum 40 de ani în „poarta” care erau de fapt „cracii” panoului de baschet și felul în care o face acum, în Liga aia nemaipomenită a lui Mitică, un grăsunel care în Anglia n-ar avea loc nici în „Blue Square Premier”, un fel de „județeană” de-a noastră. Cum ziceam, Bistrița a mai comis-o o dată, parcă nițel mai al naibii decât precedentele 3-4 meciuri. Adică exact ca pe vremuri, când cooperativele își dădeau una alteia punctele fie acasă, fie în deplasare, iar pe final, scăpate de griji, mai vindeau și nevoiașelor. Acum, deși eu pronosticasem un egal care să-i dea speranțe Ceahlăului și s-o mențină pe Bistrița dincolo de emoții, iată că aceasta s-a riscat total, dar zău că merită: păi dacă nu pe sora cooperatistă, atunci pe care s-o salvezi? Mare echipă, mare caracter! Mă gândesc chiar că Nelu Sabău se pregătește de plecare la Dinamo și tocmai de aia încearcă (și reușește!) să se debaraseze de caracter, preventiv, că doar în „Groapă” numai de asta nu e nevoie. Focul de la Vaslui ar trebui să-l facă pe Nașu’ să-l dea afară, definitiv, pe „fluieraș”. Păi nu zisese el că cine nu face ca Deaconu n-are ce căuta în arbitraj? Dinamo a primit exact ce i se cuvenea. Dar un lucru tot n-am priceput, după golul din penalty: ce ți-ai băga, mă, Lobonț? Că nu se vedea subtitrarea. E mișto Liga lui Mitică: dacă dintr-o etapă întreagă rămâi cu o vânzare, un incendiu, panaramă de gol, și-o înjurătură în prim-plan, atunci chiar face 100 de milioane de euro. Pe etapă, nu pe trei campionate. Ce ziceai, mă, Pisică?