Plăți și intervenții, în interesul cui?

Agenția de Plăți și Intervenții în Agricultură se numește instituția care se ocupă de subvențiile pe care fermierii români le primesc de la Uniunea Europeană pentru activitățile lor agricole – fie culturi și pășuni, fie creșterea animalelor. Interesul lor ar trebui să fie ca sprijinul financiar care ajunge în buzunarul fermierilor noștri să fie cât mai consistent. O mână de ajutor în agricultură este cu atât mai necesară atunci când se ivesc situații critice precum momentul în care Rusia, ca răspuns la sancțiunile impuse de Uniunea Europeană pentru atitudinea față de Ucraina, a impus embargo țărilor membre UE care exportau, de pildă, fructe. În atare circumstanțe s-au aflat Polonia și Ungaria, țări ai căror producători au și primit compensare pentru piederile suferite. E drept, aceștia au fost fermierii afectați direct de măsurile Rusiei, dar bulgărele de zăpadă se rostogolește și face victime colaterale. Așa se face că producătorii români de fructe au fost și ei afectați. Indirect, dar drastic. Politica agricolă comună dusă de Bruxelles s-a îngrijit de exportatorii care s-au trezit brusc că nu mai au cum să-și valorifice marfa. După ce au primit sprijin european, aceștia și-au permis să vândă fructele pe alte piețe, precum România, dar la prețuri mult mai mici. Astfel, le-au stricat considerabil negoțul producătorilor români care vindeau în mod obișnuit pe piața internă. Dacă anul trecut producătorii de mere de la Fălticeni au vândut mărul industrial, pentru suc, la prețuri între 40 și 60 de bani pe kilogram, anul acesta au fost forțați să scadă prețul între 18 și 28 de bani. Oficialii europeni au înțeles asta și au pus la punct două programe de compensare a producătorilor afectați colateral. Ei bine, aici intră în scenă APIA și scopul său prin care își justifică existența ca instituție. Desigur, e datoria producătorului să cunoască legisația și să aplice pentru diverse forme de ajutor oferite de UE. E adevărat că prima condiție ca să primești ajutor este să-l ceri, și totuși, n-ar fi fost un capăt de lume dacă APIA Suceava ar fi trimis niște informări către producători, tocmai în ideea de a beneficia cât mai mulți de banii europeni puși la dispoziție. Dar nu, APIA i-a lăsat să se descurce pe principiul copilului care nu plânge, nu-i este foame. Nimic nu scuză lipsa de reacție și întârzierea cu care producătorii autohtoni se trezesc, dar tocmai asta arată câtă nevoie de îndrumare de la specialiști au. Adică de APIA. Stațiunea Pomicolă Fălticeni este faimoasă. Greu de crezut, dar nici măcar acest mare producător nu a reușit să-și valorifice întreaga cantitate de mere culeasă. Directorul Stațiunii a aflat la un moment dat că UE oferă sprijin financiar și fermierilor afectați indirect și a solicitat în scris informații suplimentare la APIA. Logic. E instituția care ar trebui să îndrume agricultorul european de la Suceava în chestiuni de politică agricolă comună. Știm că obligația să se informeze este a producătorului, dar și obligația APIA este să fie la zi cu programele europene. Ori în cazul de față, directorului de la Stațiunea Pomicolă Fălticeni i s-a răspuns, nu în scris, ci prin telefon, și foarte târziu. Ca urmare, producătorul n-a reușit să valorifice decât o foarte mică parte a producției. Răspunzător direct pentru gestionarea situației este fără doar și poate managerul Stațiunii, dar Agenția de Plăți și Intervenții în Agricultură ne-a dovedit și ea ceva – că lucrează ori cu indiferență, ori cu incompetență. Pentru că eficiența unei astfel de instituții se măsoară și în bunăstarea producătorilor agricoli locali. Iar aceștia au cam ieșit în pierdere. Unde mai pui problemele crescătorilor de animale și scandalul subvențiilor de la APIA Suceava, dosarele penale și zarva care a pus stăpânire pe instituție.