La o sută de ani de la ziua în care eroul bucovinean Ion Grămadă murea străpuns de gloanțe la Cireșoaia, într-una din cele mai dramatice și sângeroase bătălii din timpul Primului Război Mondial, acesta a fost comemorat, la Cimitirul Pacea din municipiul Suceava, în cadrul unei ceremonii solemne militare și religioase.
În semn de omagiu adus sublocotenentului post-mortem Ion Grămadă a fost dezvelită o placă comemorativă amplasată pe troița care veghează de aproape un secol mormântul eroului de la Cireșoaia.
„Recunoștința noastră eroului bucovinean, slt. (p.m.) Ion Grămadă.
Visul pentru care s-a jertfit s-a împlinit
și dăinuiește de un secol.
Bucovina este acasă, în România,
și așa va rămâne până la sfârșitul veacurilor!
27 august 1917-27 august 2017”
Acesta este mesajul consemnat pe placa dezvelită, duminică, 27 august, în memoria lui Ion Grămadă, căzut la datorie, pe frontul românesc din timpul Primului Război Mondial.
Exemplul devotamentului și sacrificiului pentru țară
Ceremonia militară a fost organizată de garnizoana Suceava, în colaborare cu Inspectoratul Județean de Jandarmi Suceava, Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Bucovina” Suceava și fanfara Primăriei Suceava.
După oficierea serviciului religios de către un sobor de preoți, au urmat alocuțiuni referitoare la semnificația evenimentului din partea organizatorilor și a autorităților locale și județene.
Prefectul județului Suceava, Mirela Elena Adomnicăi, a evidențiat câteva repere din biografia lui Ion Grămadă, subliniind la începutul cuvântului său faptul că despre astfel de eroi se vorbește mult prea puțin, iar copiii și tinerii nu au cunoștință de faptele lor.
„La o sută de ani de la jertfa sa, Ion Grămadă este amintit mai mult de istorici, autorități și oameni de cultură, iar cărțile îl menționează prea puțin. Câțiva scriitori bucovineni s-au aplecat, într-adevăr, asupra personalității celui care a fost scriitorul, istoricul și publicistul bucovinean Ion Grămadă, iar evenimente precum cel de astăzi au nu numai rolul de a-l invoca și comemora, ci și de a aduce în fața noastră exemplul devotamentului și sacrificiului pentru țară, exemplu de care avem tot mai mult nevoie”, a arătat prefectul Adomnicăi.
La rândul său, Viorel Seredenciuc, vicepreședintele CJ Suceava, a transmis că „este datoria noastră să nu-i uităm pe eroii noști, să le aducem un omagiu pentru sacrificiul lor suprem, indiferent dacă au luptat în Războiul de Independență, în cele două războaie mondiale sau la Revoluția din 1989”.
Primarul municipiului Suceava, Ion Lungu, a declarat că „datorită lui Ion Grămadă, datorită altor aproape un milion de români căzuți în Primul Război Mondial, în mare parte tineri, astăzi suntem un stat suveran. (…) Ion Grămadă avea vârsta de 31 de ani și a crezut în ideea de Românie Mare, care în final s-a înfăptuit”.
De cealaltă parte, președintele Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”, filiala Suceava, colonel în retragere Nicolae Niga, a dat citire unei scrisori trimise de Ion Grămadă, înainte de a muri, unei „doamne Constantinescu”, în care îi mărturisește acesteia că vrea ca în acest război „sfânt” să îndeplinească o faptă care să îl treacă la nemurire.
„Adesea îmi fac bilanțul vieții mele și mă întreb ce bine am făcut eu pe pământ. Și totdeauna regret că n-am putut lucra mai mult, spre a aduce mai multă fericire altora. Căci atât rămâne după fiecare pe lumea asta: binele ce l-a făcut altora. (…) Cum v-am spus, regret numai că nu mi-am legat numele de o faptă nepieritoare, care să aducă folos altora. Dar sper că în lupta ce mă așteaptă în curând îmi va ajuta Dumnezeu să îndeplinesc o faptă care să mă treacă la nemurire”, se arată în scrisoare.
Repere biografice ale eroului de la Cireșoaia
Ion Grămadă s-a născut în 1886, la Zaharești, a urmat liceul la Suceava și apoi Facultatea de istorie și geografie la Universitatea din Cernăuți, după care s-a transferat la Viena. Publicist și istoric, a înființat la Cernăuți revista „Deșteptarea”, a colaborat și cu alte publicații, scriind mult despre soarta Bucovinei, îndeosebi despre drepturile românilor. Voluntar, s-a înrolat în Armata Română în octombrie 1916, cerând să fie trimis în linia întâi a frontului. La finele lunii august a anului 1917, în plină campanie a Armatei Române de recucerire a teritoriilor pierdute în 1916, a fost repartizat la comanda unui pluton de vânători de munte. A murit pe dealul Cireșoaia, Bacău, chiar în prima zi de asalt, la 27 august 1917.
