Pițitelu și Becătuș

Indiscutabil, deținem supremația mondială măcar într-o bucățică din ceea ce înseamnă lumea fotbalului: acea referitoare la relația interumană. Nicăieri în galaxia noastră nu cred să mai existe fie patroni supremi ale căror decizii țin loc și de consiliu de administrație, și de toate funcțiile existente în orice club din restul lumii, și de antrenor și de ce-o mai fi. Cum de asemenea nu cred că măcar în galaxiile vecine cu a noastră pot exista „contracte” verbale, „legalizate” prin „bătut palma”! Nu știu încă (și-mi tai acum mâna în care țin pixul cu care scriu asta, dacă știe cineva dintre dv.) dacă „profesionist” în sens fotbalistic în România înseamnă Carte de Muncă în care să se specifice asta, iar de la încheierea carierei sportive (la 30, 35, 38 de ani) omul să iasă la pensie. Ei bine, în tot acest sistem contra naturii, nici nu mai surprinde pe nimeni (iar pe cei de la Fisc ori Parchet cu atât mai puțin!) că între atotputernicul patron și sclavii porecliți „angajați” ai clubului se oscă frecvent niște „neînțelegeri” care devin ulterior certuri, care apoi degenerează în scandaluri în mijlocul cărora dacă ai pătruns te crucești, îți scuipi în sân și-ți vine să te duci la psihiatru pentru că ai senzația că nici nu mai vezi bine, nici nu mai auzi, din moment ce nu mai înțelegi nimic. Ultimele două conflicte care se poartă zilele astea au în centru două cluburi la care protagoniștii scandalurilor sunt atât de asemănători în cuget și-n ne(simțiri), încât nu m-am abținut ca încă din titlu să-i îngemănez. Așadar, mai întâi personajul colectiv Pițitelu, alcătuit din barbugiul pârnăiaș Pițurcă și descărcătorul de lăzi cu cârca Mititelu (devenit cum el știe – nu și D.N.A.! – miliardar și patron de club) ne-a lăsat cu gurile căscate: prima jumătate cică ar fi angajată ca antrenor de cea de-a doua jumătate, numai că de fapt la „angajare”, ăla angajatu’ i-a dat bani „angajatorului”, lucru posibil cum ziceam, doar în România asta locuită. Ăla a luat banii, dar din ei n-a plătit pe nimeni. În contul datoriei, Piți ar fi traficat f’o doi fotbaliști, da’ ăla nu-i dă, de bine ce nici nu-i plătește! Așa că dacă tot nu-i lasă să plece dar nu le dă nici salariu, s-o gândit să-i țină legați de glie prin… mărirea salariului! Adică a salariului pe care nu-l plătește!! La fel de tare e relația Becali – Lăcătuș, pe care n-are sens s-o detaliem, ci eventual să constatăm doar că în ediția 2011, această simbioză tinde să se perfecționeze: personajul colectiv Becătuș are tot ce-i trebuie pentru a ajunge mai complex, adică să devină Becătușoiu. Că nici Oli nu-i mai prost.