Pitici au fost, pitici sunt încă…

Acum mai bine de 40 de ani, pe vremea când jucam și eu fotbal „adevărat”, fotbaliștii legitimați de vârstă foarte fragedă erau oficial numiți „pitici”, următoarea categorie fiind aceea a juniorilor, cam de pe la 14-15 ani până la 18. Între timp, piticilor de atunci li s-a spus mai întâi „copii”, ulterior aceștia devenind „juniori III”. Dincolo de această denumire, deloc peiorativă, în fotbalul românesc dar și în cel mondial, de-a lungul vremii s-au făcut remarcați destui fotbaliști scunzi ale căror calități i-au propulsat în vârful piramidei. Nu uitați că printre ei s-a numărat însuși Diego Maradona, căruia înainte de „butoiaș” i s-a spus „piticul atomic, poreclă cu care au mai fost alintați destui alții, înlocuindu-se „atomic” cu alte adjective. Printre „piticii” de marcă putem să-i includem și pe Messi, Roberto Carlos ori Gică Hagi, iar acum aproape întreaga echipă națională a Braziliei, care seamănă spaimă pe întreaga planetă în noua ei componență, dintre titulari Robinho părând un veritabil malac pe lângă alții, mai scunzi și mai uscați decât el! E drept însă și că printre ăștia mici există câte unii de care te umflă râsul când îi privești și care oricât s-ar strădui, s-ar zbate, tot nu reușesc să arate a fotbaliști. Dincolo de cazul ăla patologic de la Steaua, brazilianul Elton (care, dacă se așeza pe muchie, devenea invizibil), vi-l mai reamintesc și pe unul cu statură de pinguin, numitul Florentin Petre. Ăsta, chiar dacă a adunat și ceva zeci de selecționări în echipa națională, tot n-a reușit să convingă pe cineva (pe mine, oricum, nu) că ar fi chiar fotbalist. Îmi amintesc doar la celebrul lui contact la o margine de teren cu Jan Koller, în urma căruia, Pinguinul a fost aruncat peste reclame! Unde naiba oare vrea să ajungă ăsta (adică eu)?, vă întrebați, probabil. Unde, dacă nu la meciul de alaltăieri?, vă contraîntreb eu. L-am văzut pe Torje făcând fel de fel de chestii, inclusiv executând excelent o lovitură de pe la vreo 40 de metri. Uneori, în anii din urmă, mi se părea și mie fotbalist. Cu toate astea, văzându-l pe lângă englezoii ăia numai fibră, am avut imaginea viitorului fotbalistic al lui Torje: va mai juca ani buni la Dinamo, poate și la Națională, iar în fiecare vară ni se va spune că îl caută (în-ne-bu-niți!) alde Inter, Barcelona și Arsenal. Pentru ca în cele din urmă să ajungă. Nu la astea, ci la Litex, în Bulgaria.