– Printr-un lanț întreg de inginerii girate la nivel național, terenurile aflate acum cîțiva zeci de ani în proprietatea oamenilor au ajuns să fie administrate de un SRL condus de Flaviu Melinte, fostul director al SC PISCICOLA SA
– Vechea societate a fost dusă cu bună știință la faliment, pentru a permite înființarea Companiei Naționale de Administrare a Fondului Piscicol, care a preluat amenajările piscicole și celelalte mijloace, mai puțin datoriile acumulate de Piscicola
– Dacă pentru 226,94 ha de teren situația este clară, alte 412,47 ha administrate acum de SC PESCOLIV SRL, firma condusă de Flaviu Melinte, fac obiectul unei coțcării ordinare
– Suprafața respectivă a fost predată de Agenția Domeniilor Statului către Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol în decembrie 2004, în baza unui Ordin al ministrului Agriculturii
– Culmea, Compania a dat terenul în administrarea SC PESCOLIV SRL în septembrie 2004, cînd nici măcar nu deținea cele 412,47 ha
Distrugerea unor societăți de stat pentru ca ulterior să fie date pe mîna unor sereleuri s-a transformat într-o practică la nivel național, care nu a ocolit însă nici Suceava. Și cum sub umbrela statului se fac cele mai multe potlogării, distrugerea SC PISCICOLA SA Fălticeni nu reprezintă decît o picătură într-un ocean întreg de inginerii, toate girate de diferite instituții ale statului. Prin acte normative menite să închidă gura celor care au curajul să ridice glasul, semnate și parafate de miniștrii și directori, afacerea s-a finalizat elegant, așa cum a fost plănuită. Una peste alta, afacerea PISCICOLA este o nebuloasă cu acte și justificări, cu foști proprietari nemulțumiți de statutul terenurilor aflate sub luciul de apă și un proces de faliment în care se află fosta societate din Fălticeni.
– Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol, pîrghia prin care se face „bătaia peștelui” de la București
Suveica a fost pusă în mișcare în primăvara anului 2003. În baza Ordinului 267, semnat de ministrul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor de la acea vreme, Ilie Sîrbu, s-a aprobat, la nivelul întregii țări, preluarea de către nou înființata Companie Națională de Administrare a Fondului Piscicol de la Agenția Domeniilor Statului a amenajărilor piscicole și a terenurilor pe care acestea sînt amplasate. În cazul SC PISCICOLA SA apar însă o serie de probleme. Din suprafața totală de 639,41 ha deținută în administrare de societate fălticeneană, 226,94 ha au fost predate fără complicații către Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol (CNAFP), diferența de 412,47 ha rămînînd la SC PISCICOLA SA. Decizia a venit ca urmare a incertitudinii dreptului de proprietate, pentru cele 412,47 ha existînd în jur de 1.100 de cereri de revendicare din partea cetățenilor din mai multe localități sucevene, unii dintre ei reușind să obțină chiar și titluri de proprietate. În acest context, în iunie 2003, prin protocolul de predare-primire, CNAFP preia toate fermele și mijloacele fixe de la PISCICOLA, mai puțin cele 412,47 ha. În urma acestui transfer, PISCICOLA a rămas doar cu 4 magazine de desfacere în cîteva orașe ale județului, fapt pentru care și foștii angajați ai societății ajung la CNAFP. La de acum muribunda SC PISCICOLA SA rămîn doar 7 salariați, un director executiv, în persoana Gabrielei Holotă, un contabil șef, un casier, un jurist și 3 vînzători. Pentru că a rămas fără oameni, dar cu o suprafață de 412,47 ha de administrat, SC PISCICOLA SA încheie un contract cu CNAFP. În baza acestui contract, angajații CNAFP, foști la PISCICOLA, primesc dreptul de a administra amenajările piscicole aflate în litigiu, iar la schimb se dă o anumită cantitate de pește. Pește care trebuia să ajungă la cei care au revendicat terenurile de sub luciul de apă, în baza unor contracte de arendă încheiate în noiembrie 2003.
– Contracte de arendă dubioase și care nu respectă legea
Contractele de arendă sînt un alt capitol cu cîntec în toată această păcăleală națională. Potrivit Legii 16/1994 privind arendarea, orice contract de arendare trebuie întocmit în trei exemplare, unul rămîne la proprietar sau arendator, unul la arendaș, în cazul de față PISCICOLA, iar un al treilea la Primăriile pe raza cărora se află terenurile. Gabriela Holotă, directorul executiv al SC PISCICOLA SA, susține că toate aceste contracte de arendă încheiate cu cetățenii sînt înregistrate la societate. Nu același lucru se poate spune și despre al treilea exemplar al contractelor. Majoritatea oamenilor care au deținut terenuri sub luciul de apă al amenajărilor piscicole de la PISCICOLA provin din Rădășeni, Horodniceni, Moara, Bosanci și Fălticeni, localități pe teritoriul cărora se află și terenurile respective. În consecință, ne-am adresat acestor autorități, dar răspunsul a fost același din toate cele 5 locuri: nu există nici un contract de arendă între cetățeni și PISCICOLA înregistrat la Primării. Aceasta deși Legea 16/1994 are mențiuni clare cu privire la acest aspect. Astfel, potrivit articolului 6 din Lege, „contractul de arendare se întocmește în scris, cîte un exemplar pentru fiecare parte și un exemplar care se depune la consiliul local în a cărui rază teritorială se află bunurile arendate, în termen de 15 zile de la data încheierii. Acesta se înregistrează într-un registru special, ținut de secretarul comunei. Taxele de redactare și înregistrare a contractului sînt în sarcina arendașului”. Ori, legea a fost clar încălcată de reprezentanții SC PISCICOLA SA Fălticeni, care nu au făcut nici un demers pentru a înregistra contractele de arendă. Deși au trecut mai bine de doi ani de la încheierea acelor contracte de arendă, nici unul nu apare înregistrat la vreo Primărie. Explicația poate fi doar una singură. Conform Legii Arendei, aceste contracte constituie titluri executorii pentru plata arendei, ori asta ar însemna recunoașterea dreptului de proprietate al oamenilor asupra terenurilor, fapt contestat însă în instanță, în cazul celor care au obținut deja titluri de proprietate. În lipsa înregistrării la Primării, contractele de arendă se transformă în simple acte prin care oamenii primesc o cotă de pește pentru suprafețele deținute sub luciul de apă. În plus, o serie dintre beneficiari afirmă că nu au avut posibilitatea de a negocia aceste contracte, așa cum era firesc. „Ni s-a spus că dacă nu semnăm nu primim nimic. Decît să rămînem și fără pește, iar terenurile să le exploateze ei, mai bine am semnat”, ne-au spus cîțiva dintre sucevenii care au avut terenuri sub luciul de apă.
– PESCOLIV, căpușa care a pus mîna pe o mină de aur
Administrarea celor 412,47 ha de teren a fost exercitată de Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol, via PISCICOLA, pînă în toamna anului 2004. Pe 14 septembrie 2004, CNAFP încheie un contract de asociere în participațiune cu SC PESCOLIV SRL, o firmă nouă înființată, dar condusă de fostul director al SC PISCICOLA SA, Flaviu Melinte. Potrivit contractului cu numărul 180, CNAFP vine în asociere cu un aport de fond de comerț în suprafață de 226,94 ha de teren, adică terenul care fusese predat cu un an mai devreme și pentru care nu existau dubii cu privire la proprietar, și cu celelalte obiecte de inventar și mijloace fixe preluate de la PISCICOLA. Două zile mai tîrziu, pe 16 septembrie 2004, CNAFP și-a cesionat, printr-un act adițional, către SC PESCOLIV SRL drepturile și obligațiile care decurgeau din contractul încheiat în 2003 cu SC PISCICOLA SA pentru cele 412,47 ha de teren, chiar dacă situația terenurilor era încă neclară cu privire la dreptul de proprietate. Dar pentru ca totul să devină legal și corect, pe 7 decembrie 2004, după aproape trei luni de la încheierea actului adițional, prin Ordinul 913 semnat de ministrul Agriculturii, se aprobă protocolul de predare-primire între Agenția Domeniilor Statului și CNAFP pentru cele 412,47 ha de teren. De aici, SC PISCICOLA SA rămîne doar o simplă pavăză pentru derularea unor contracte deja încheiate.
|
PISCICOLA, băgată în faliment pentru numai 6,5 miliarde de lei Printre „rămășițele” de la PISCICOLA se numără și contractele de arendă încheiate cu oamenii care revendică terenurile aflate sub luciul de apă. Aceștia continuă și acum să primească pește pe filiera PISCICOLA, deși societatea a intrat în faliment încă din luna mai a anului 2005 pentru o datorie de 6,5 miliarde de lei vechi, dosar aflat pe rolul Tribunalului Suceava. În mod curios, deși peștele primit acum de la SC PESCOLIV SRL și predat mai departe de SC PISCICOLA SA către oameni se face în baza vechilor contracte de arendă, societatea desemnată să se ocupe cu procedura de lichidare nu știe mai nimic despre aceste transferuri. Doina Muntean, reprezentanta SC ACCER EXPERT SRL, a precizat că în actele pe care le deține nu se regăsește nici o astfel de tranzacție cu pește. Mai mult, Flaviu Melinte, administratorul SC PESCOLIV SRL Fălticeni, a specificat că firma pe care o conduce are obligația de a achita anual către Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol suma de 15.000 de euro, în baza contractului de asociere în participațiune încheiat pe 14 septembrie 2004. Cît despre cele 412,47 ha de teren disputate de stat și de oameni, Flaviu Melinte spune: „Recunosc că am exploatat această suprafață și trebuie să plătesc cuiva. Așa încît am dat oamenilor cîte 100 kg de pește la hectar, adică 6 milioane de lei, în condițiile în care pentru un hectar de teren agricol se acordă maxim 2-2,5 milioane de lei”. Ca un aspect demn de remarcat este faptul că directorul executiv al SC PISCICOLA SA, Gabriela Holotă, este acționar, cu 8,99% din acțiuni, la SC PESCOLIV SRL Fălticeni, societatea care a preluat practic întreg patrimoniul vechii societăți. Interesantă este și opțiunea conducerii CNAFP, care a hotărît să încheie contractul de asociere în participațiune tocmai cu firma fostului director al SC PISCICOLA SA, Flaviu Melinte, cel care a înecat această unitate, ducînd-o direct spre faliment, în condițiile în care în 2004 mai existau și alte societăți de profil interesate să se ocupe de această activitate. |
|
Miza pentru exploatarea celor 412,47 ha de teren revendicate de oameni, o „bagatelă” de câteva miliarde de lei anual Care este miza pentru administrarea celor 412,47 ha de teren? Dacă ar fi să ne luăm după spusele ex-directorului de la PISCICOLA, Flaviu Melinte, creșterea industrială a peștelui este o luptă pentru supraviețuire, în care se face față cu mare greutate. Câștigurile nu ar fi astfel motivul principal pentru care PESCOLIV trage cu dinții de această asociere. Ce spun însă alți specialiști în domeniu. Frații Mihalescu, reprezentanții SC PESCOFAL SRL, o altă societate în domeniu, ne-au făcut un calcul sumar despre ce înseamnă costurile și câștigurile din exploatarea peștelui. Potrivit acestora, dacă totul este făcut corespunzător, beneficiile pot fi și mai mari de 100%. Concret, pentru popularea unui hectar de apă cu puiet de fitofag se cheltuie 10 milioane de lei, contravaloarea celor 250 de kg de pește cumpărat. La această sumă se adaugă transportul, hrana peștilor și plata personalului. În total, este vorba de circa 25 de milioane de lei pe an. Cantitatea de pește recoltată este de 4 ori mai mare, adică în jur de o tonă. La prețul de piață de 60.000 de lei, avansat chiar de către Flaviu Melinte, rezultă un câștig net de 35 de milioane de lei la hectar. Așadar, pentru suprafața de 412,47 ha de teren revendicată de oameni, SC PESCOLIV SRL obține, la un calcul sumar, un profit de aproximativ 14 miliarde de lei. Dacă scădem de aici valoarea peștelui plătit oamenilor drept „dividente” pentru „acțiuni”, adică 100 de kg la hectar, total circa 2,5 miliarde de lei, rezultă că societatea condusă de Flaviu Melinte rămâne cu un profit net de peste 11 miliarde de lei anual. Cu bunăvoință mai adăugăm și alte pierderi, dar profitul nu prea are cum să scadă sub 7-8 miliarde de lei anual, bașca faptul că peștii nu pot fi numărați. |
