Cum poți face să bea un măgar, căruia nu-i este sete
Povestea ne vorbește despre: dificultatea de a convinge, puterea de convingere a faptei
Doi călugări vorbeau despre greutatea de a convinge un om de ceva.
–Cum poți face să bea un măgar, căruia nu-i este sete?
–Cum poți face să bea un măgar, respectându-i libertatea? Nu există decât un singur răspuns: să găsești un alt măgar, căruia îi e sete…
–Cum așa?
–Măgarul însetat va bea îndelung, cu bucurie și cu voluptate, alături de fârtatul său.
–Ca să-i dea exemplu…
–Nu ca să-i dea exemplu, ci pentru că îi este fundametal sete.
–Aha! Acesta este secretul! Îi este într-adevăr pur și simplu sete, veșnic sete.
–Și poate într-o zi, fârtatul său, cuprins la rându-i de poftă, se va întreba dacă n-ar face bine să-și cufunde și el botul în ciubărul cu apă proaspătă.
Oamenii însetați de Dumnezeu sunt mai eficienți decât mulțimea neghiobilor, care vorbesc despre el.
Spunem povestea:
Oricui se erijează în sfătuitor
Adolescentului care amână să se apuce de treabă
Cuiva care vorbește mult dar nu făptuiește
Părintelui/liderului care vrea să-și convingă copilul/subalternul.
Călugărul care dormea cu leii
Povestea ne învață despre puterea credinței, asceză, paza poruncilor Dumnezeiești.
Ne spune Avva Polihronie că în lavra lui Avva Pavel trăia un călugăr bătrân. Acesta adeseori pleca din mănăstire și rămânea pe țărmurile sfântului râu Iordan, ca să se roage în singurătate. Și nu arareori dormea, unde găsea un culcuș de fiară: panteră, leu. Odată găsește în peștera, în care înnoptează doi pui de leu și-i aduce în biserică, înveliți în haina, cu care se îmbrăca și spune fraților mirați și speriați:
–Dacă vom păzi poruncile lui Dumnezeu, leii vor asculta de noi, dar pentru că nu ascultăm de Domnul și ne-au înnegrit păcatele, ne temem noi de ei.
Frații au ascultat și mult s-au folosit.
Spunem povestea: cui vrea să se ocupe de sine, de sporirea lui întru credință, tinerilor nerăbdători
Câte feluri de oameni sunt
Povestea ne învață: felul de oameni, tipul de cunoaștere, despre ignoranță, că neghiobia este incurabilă.
Un ucenic într-ale înțelepciunii și-a întrebat bătrânul dascăl:
–Câte feluri de oameni sunt?
–Sunt patru soiuri de oameni: Cei care știu și știu că știu. Aceștia sunt învățații.
Cei, care știu, dar nu știu că știu. Aceștia sunt visătorii și trebuiesc treziți.
Cei, care nu știu și știu că nu știu. Ei trebuie ajutați să învețe.
Cei care nu știu și nu știu că nu știu. Și aceștia sunt neghiobii, pentru care nu mai e mare lucru de făcut…
Spunem povestea: celui care vrea să învețe pe toată lumea
cuiva, care crede că știe totul
omului, care nu știe cât mai are de învățat
unui proaspăt absolvent
aceluia, care vede un savant într-un neghiob
cui nu realizează că are în față un prost. (www.sfant.ro)
