1. Pilda Samarineanului
Un om cobora din Ierusalim la Ierihon. A căzut între niște tâlhari, cari l-au dezbrăcat, l-au jefuit de tot, l-au bătut zdravăn, au plecat și l-au lăsat aproape mort. Din întâmplare , se cobora pe același drum un preot; și când a văzut pe omul acesta, a trecut înainte, pe alături. Un Levit, trecea și el prin locul acela; și când l-a văzut, a trecut înainte, pe alături. Dar un Samarinean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el, și când l-a văzut i s-a făcut milă de el. S-a apropiat de i-a legat rănile și a turnat peste ele untdelemn și vin, apoi l-a pus pe dobitocul lui și l-a dus la un han, și a îngrijit de el. A doua zi, când a pornit la drum, a scos doi arginți, i-a dat hangiului și i-a zis: Ai grijă de el, și orice vei mai cheltui, îți voi da înapoi la întoarcere.
Care dintre acești trei ți se pare că a dat dovadă că este aproapele celui ce căzuse între tâlhari?
2. Chipul lui Dumnezeu
Un om îl întrabă pe un înțelept:
–Îl caut pe Dumnezeu! I-am văzut peste tot semnele și bunăvoința, adevărurile, minunile. Dar aș vrea să-i văd chipul!
–Uite, vezi muntele din fața ta? Mută-l cu palmele tale și poate, astfel, vei găsi ceea ce cauți!
Cu palmele goale, omul purcese la treabă și piatră cu piatră, mută muntele folosindu-și trupul, sufletul și mintea. După mulți ani se întoarse la înțelept.
–Am mutat muntele, cum mi-ai spus, dar n-am văzut chipul lui Dumnezeu!
–Vezi apa, care curge prin preajma muntelui? Cu brațele tale, schimbă-i cursul!
Omul osteni mulți ani și schimbă albia râului, dar pentru că nu găsi astfel chipul Creatorului, se întoarse la înțelept.
–Inima ta ai cercetat-o? l-a întrebat înțeleptul.
–Am fost prea ocupat cu mutatul muntelui, schimbarea albiei râului, cu vorbele multe, cu oamenii, cu viața…
–Omul nu caută decât ceea ce este deja în el. Ești pe drumul cel bun și vei găsi fără îndoială ceea ce cauți. Chipul lui Dumnezeu nu se relevă dintr-o dată ci se adună, picătură cu picătură ca roua. Mai ușor muți un munte, mai degrabă schimbi albia unui râu, decât să-l vezi pe Dumnezeu, dacă nu i-ai făcut casă în sufletul tău!
În această poveste sunt incluse și sensurile: omul caută ceea ce este deja în el; Dumnezeu nu se relevă dintr-o dată, ci se adună picătură cu picătură, dacă îi faci loc în inima ta.
