„Pierderi teritoriale”

„Pierderi teritoriale”
„În ziua de Sf. George, s-a încheiat pacea între Puterile Centrale și România. Pierderile teritoriale ale României sunt destul de însemnate…Înspre Bucovina, rectificările de frontieră cuprind un teritoriu de 1800 km pătrați. În colțul dintre Transilvania și Bucovina, noua frontieră duce de pe muntele Ceahlău, peste Bistricioara și muntele Bivol, înspre Cornu-Luncii. Ea cuprinde satele Borca, Drăgoiasa, Șarul Negri, Șarul Dornei, Arenii, Broșteni, Găinești ș.a.
Înspre est, noua frontieră o ia mai în jos de Sirete la punctul numit «La Țară» și duce peste Cândești dincolo de Herța, la lunca de lângă Nouasuliță”.
„Viața Nouă”, Anul V, nr. 1, Mai 1918.
Cooperativa „Viitorul Burdujeni”
„Cea mai veche cooperativă din județ «Viitorul Burdujeni», care a dat pâine întregii regiuni sucevene în timpul de restriște dela 1914-1916, creând mai apoi două puternice cârciumi și prăvălii românești, a trebuit să cunoască indiferența, dacă nu și ceva mai rău, a unor conducători, care la 1934 erau gata s’o lichideze. Noroc de’o mână de oameni și de un contabil entuziast, care și-au oferit servicii gratuite numai să pună cooperativa pe roate. Iar azi, când refăcută și cu puteri noi ar vrea să-și reia avântul și dezvoltarea de odinioară, consiliul unei surori, «Banca Populară», în adăpostul căreia se adăpostește cu plată, îi refuză «Viitorului», încheierea localului, preferând să-l dea unui croitor evreu, decât unei instituții românești, deși aceasta oferă preț egal”.
„Suceava”, Anul II, nr. 29, Mai 1936.
„A doua moarte a brazilor”
„Sînt domeniicare, aparent, au rămas neschimbate. De pildă, librăriile. Oamenii se mișcă la fel printre rafturi, cercetează și cumpără, dacă află ceea ce doresc. Nimic mai firesc într-o societate preocupată de viața normală, aducerea în intimitatea căminului a valșorilor cuvîntului tipărit, natins de aripa neagră a caducității. Au oamenii posibilitatea să aleagă, și-au pregătit librăriile pe lîngă chipul schimbat al vitrinelor o mai substanțială ofertă de carte? Într-o primă fază s-au îndepărtat acele pseudocărți aparținînd dictaturii și zelatorilor ei, documentele defunctului partid și alte pagini ale maculaturii propagandistice și encomiastice. Prin această absolut necesară primenire au fost retrase din circuitul public importante cantități de hîrtie reutilizabilă în industria de profil. Librăriile s-au eliberat de un greu balast pe care l-au tîrît atîtea decenii aceste instituții de cultură. «A doua moarte a brazilor», așa a numit cineva soarta cărților care s-au născut gata moarte, prin trunchierea adevărului, prin minciună, prin lipsă de talent”.
„Adevărul”, Anul I, nr. 111, Miercuri, 9 mai 1990.