Spre cinstea oamenilor de cultură câmpulungeni și a întregii comunități, cea mai în vogă scriitoare și scenaristă a timpului pe care-l trăim – DOINA RUȘTI – a ales Biblioteca Municipală Câmpulung Moldovenesc pentru lansarea noului său roman autobiografic – FERENIKE – o carte abia intrată în librării, dar care face furori în rândul cititorilor și al întregii lumi literare a momentului.
Inspirația, inițiativa și reușita invitației i-au aparținut profesoarei Nicoleta Bogoș, managerul Bibliotecii, cea care a reușit, în scurtul timp ce s-a scurs de la preluarea mandatului, să facă din instituția pe care o conduce un reper cultural și o emblemă a urbei de sub poalele Rarăului. Iar din scriitorii câmpulungeni, ambasadori ai spiritului și tradițiilor Bucovinei.
Debutul manifestării culturale a fost marcat prin magnificul vals vienez al copiilor Mara și Matei, elevi la Școala Gimnazială „Bogdan Vodă” din Câmpulung Moldovenesc, interpretat pe melodia formației Mondial, versuri Mihai Eminescu – poezia „Atât de fragedă”.
Cuvântul de deschidere i-a aparținut, în mod firesc, managerului Nicoleta Bogoș, care a mulțumit în cele mai frumoase și protocolare cuvinte distinsei invitate, scriitoarea Doina Ruști, pentru onoarea ce ne-a făcut-o alegând să-și lanseze romanul autobiografic în mijlocul nostru. Certificându-i că „cei din Câmpulungul Bucovinei sunt iubitori de carte” și dându-i totodată asigurări că va avea cu publicul prezent „un dialog savuros”.
Prezentatoarea Lidia Mihaela Mîrzac, profesoară de limba română la Colegiul Silvic „Bucovina” din Câmpulung Moldovenesc, a ținut și dumneaei să sublinieze, încă de la început, surpriza deosebit de plăcută și onoarea ce i s-au făcut prin desemnarea ca prezentatoare a celui mai nou volum de proză scris de neasemuita Doina Ruști. Precum și faptul s-a regăsit pe sine în acest op, originară fiind din Oltenia, și cu Oltul aproape, cu o victimă din familie ce i-a căzut râului ofrandă.
„Doina Ruști, și dacă ar fi scris numai această carte, tot ar fi o mare scriitoare”, a afirmat prezentatoarea, spunând că pe dumneaei n-o interesează într-atât multitudinea și importanța înaltelor premii pe care le obține un scriitor de-a lungul carierei sale literare, cât percepția lectorilor: „pentru că părerile cititorilor nu se potrivesc întotdeauna cu cele ale criticilor”.
„Este o carte care vorbește despre noi, […] care descoperă viața adevărată […] și care nu este neapărat istorie […], o carte a timpului care își pierde răbdarea”. O poveste a comoștenilor, „unde oamenii plantează cânepă, a unei mori părăsite, a unui aparat de fotografiat care le surprinde și imortalizează pe toate […]”. O carte „a terapiei pentru suflet” în care, „măcar în parte, ne vom regăsi”.
Luând cuvântul, scriitoarea Doina Ruști a avut mai întâi cuvinte de laudă cu privire la confortul pe care-l oferă sala în care s-a desfășurat conferința și dotările moderne ale întregii biblioteci. Și-apoi, cu privire la noi toți – precum că ne vede „ca pe un cuib de oameni fericiți” și că „vrea să se împrietenească cu noi”. A transmis, la început, salutul cald, prietenesc, al doamnei Lidia Bodea, filolog, născută în municipiul Câmpulung Moldovenesc și absolventă a Colegiului Național „Dragoș Vodă”, directorul general al Editurii „Humanitas”. După care ne-a vorbit despre cum s-a hotărât să scrie acest roman autobiografic; la subiectul și titlul cărții gândindu-se încă de pe vremea când studia limbile clasice (latina și greaca veche) la Liceul de filologie „Garabet Ibrăileanu” din Iași, și când, la o traducere (phere nike – purtătoare de victorie), a fost fascinată de legenda prințesei eroine Pherenike din insula grecească Rhodos. Cea care, pentru a participa la jocurile olimpice și a putea să și-i antreneze pe cei doi fii, s-a travestit în bărbat. Și cum s-a identificat mai apoi în spirit cu acest personaj pentru tot restul vieții. Hotărâtoare a fost, însă, amintirea despre vizita delegației vietnameze la Comoșteni, amintirile despre cum plecau de acolo vagoanele de cereale – să se poată cumpăra arme pentru vietnamezi. Și vizita președintelui american Richard Nixon, într-o mică țară comunistă precum România. Ca exportul de arme să înceteze și războiul să se sfârșească, „[…] o experiență la care am luat parte fără să realizez”… toate aceste lucruri explicându-și-le mai târziu, „când a înțeles cât de importanți devenisem”. Și pentru că a vrut să scrie „o istorie a ei, așa cum a receptat-o”.
Trăim vremuri de „un final de lume și de istorie”, a mai spus scriitoarea răspunzând atât întrebărilor suplimentare ale prezentatoarei Livia Mihaela Mîrzac, cât și celor adresate de numerosul public prezent (la care Doina Ruști, plimbându-se printre ei, le oferea pe rând microfonul). În acest context scriitoarea a amintit de ”Epopeea lui Ghilgameș”, „prima epopee a omenirii”, ce a constituit pentru dumneaei „o lecție pe care i-a dat-o viața”, despre Balzac, care i-a fost mai mult decât o familie, și despre cum a fost dezamăgită de scrierile lui Proust, care „vorbește despre o stare de spirit fără să pună pilonii poveștii”. De faptul că, mai peste tot, lumea o întreabă cât adevăr și câtă ficțiune este în operele sale? „[…] în fapt, nu avem nevoie de adevăr, în vremurile pe care le trăim, avem nevoie de certitudini”.
Răspunzând altor multe și multe întrebări, scriitoarea ne-a povestit despre catedra de la Universitatea București – Facultatea de filologie, secția traductologie, unde, deși pensionară, mai predă, având 70 de cursanți, printre care mulți doctoranzi; despre cum și-a ales pseudonimul literar și ultima vizită pe care a făcut-o la Comoșteni. Despre literatură, care „este un joc, nu o joacă”, despre „subiectivitatea înrudită cu literatura” și „evenimente neînțelese ce pot trasa drumuri”. Despre cum „morții pot deveni mai importanți decât cei vii…” (în referire la „Tavică”, personaj principal în roman).
Drept mulțumire, în numele tuturor participanților, profesorii artiști de la Colegiul „Dragoș Vodă” Irina Niga și Bogdan Faraon au interpretat în duet (soprană și pian) cinci magnifice melodii din repertoriul marilor artiști români. Iar managerul Nicoleta Bogoș, cu aceleași calde și politicoase cuvinte, a mulțumit încă o dată invitatei pentru magnifica seară ce ne-a oferit-o, și nouă, tuturor, pentru că am concurat la aceasta.
La dedicațiile autoarei pe volumele de carte a fost înghesuială, însă cu toții am așteptat cu răbdare. Fascinați de personalitatea scriitoarei, de conținutul acestui roman prețios și încântați cu asupra de măsură că a fost prezentat la noi acasă.
Vasile Aioanei
