PF Părinte Patriarh Teoctist a trecut la cele veșnice

Prea Fericitul Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a trecut în după-amiaza de 30 iulie a.c., orele 17.00, la cele veșnice, în urma unui stop cardiac, la vârsta de 92 de ani. PF Sa fusese internat la secția de Urologie a Spitalului ’Fundeni’ din București, pentru efectuarea unei operații la prostată. ’În ziua de 30 iulie 2007, Prea Fericitul Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a suferit o intervenție chirurgicală la Institutul Clinic ’Fundeni’. În perioada postoperatorie, pe fondul unor suferințe cronice, a dezvoltat o suită de complicații cardiace, care au culminat cu oprirea cordului, ce nu a răspuns la manevrele de resuscitare. La ora 17.00 s-a consemnat decesul’, informează un comunicat al Institutului Clinic ’Fundeni’ București.
Una dintre personalitățile care l-au cunoscut îndeaproape pe PF Părinte Teoctist, în perioada în care a fost Arhiepiscop al Iașilor și Mitropolit al Moldovei și Sucevei, între anii 1977 – 1986, este părintele Dimitrie Isopescu, de la parohia ’Sf. Haralambie’ din Iași, care a relatat câteva repere din acea perioadă: ’O dată cu venirea Părintelui Mitropolit Teoctist la Iași s-a început o întreagă activitate de reparații, de lucrări ale Bisericii, de activitate misionară. El a venit aici cu gândul că vine într-o eparhie în care toate sunt făcute și n-o să mai aibă ce lucra, dar a fost încurajat de părinții mai în vârstă pe care i-a găsit în Cancelarie, foști colaboratori, care l-au încurajat și i-au spus că va fi mare ca mitropolit. O dată cu începerea multor activități de lucrări de construcții, de reparații, pentru că ele veneau o dată cu cutremurul, lucrări care trebuiau continuate din 1977, Părintele Mitropolit Teoctist era mereu preocupat și neliniștit să poată face ceva mai aparte, fiind prezent pe șantiere, era prezent la lucrări, era prezentă în ședințele cu preoții. Noi, cei mai tineri, priveam la starea lui de priveghere permanentă. Ținea legătura cu preoții, primea în audiență, găsea posibilitățile de comunicare, așa încât era cumva deschis la tot ceea ce se petrecea în eparhie’.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
PF Părinte Patriarh Teoctist – repere biografice
– 7 februarie 1915: s-a născut în satul Tocileni, județul Botoșani, ca cel de-al zecelea copil al familiei Dumitru și Marghioala Arăpașu; la botez primește numele Teodor;
– 1921-1927: urmează cursurile școlii primare în satul natal;
– 1928: intră ca frate la schitul Sihăstria Voronei;
– 1929: este admis la Seminarul Monahal de la Mănăstirea Neamț;
– 1932-1940: urmează cursurile Seminarului Teologic Monahal de la Mănăstirea Cernica;
– 1935, 6 august: depune voturile monahale la Mănăstirea Bistrița, Neamț, primind numele de Teoctist;
– 1940-1944: urmează cursurile Facultății de Teologie a Universității din București;
– 1945: obține licența în Teologie cu calificativul “magna cum laudae”;
– 1945, 25 martie: este hirotonit ieromonah la Catedrala mitropolitană din Iași;
– 1946, martie: numit mare ecleziarh al Catedralei mitropolitane din Iași;
– 1948: ridicat la rangul de arhimandrit;
– 1950, 28 februarie: la propunerea patriarhului Justinian Marina este ales Episcop Vicar Patriarhal de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române;
– 1950, 5 martie: hirotonit în treapta arhieriei de către patriarhul Justinian Marina, mitropolitul Firmilian al Olteniei și episcopul Chesarie al Dunării de Jos;
– 1950-1954: rector al Institutului Teologic din București;
– 1962, 28 iulie: ales Episcopul Aradului, Ienopolei și Hălmagiului;
– 1969-1970: numit de Sfântul Sinod ca ’locum tenens’ al Episcopiei Oradiei;
– 1973, 28 ianuarie: ales Arhiepiscop al Craiovei și Mitropolit al Olteniei;
– 1977, 25 septembrie: ales Arhiepiscop al Iașilor și Mitropolit al Moldovei;
– 1981-1982: numit de Sfântul Sinod ca ’locum tenens’ pentru scaunul de Mitropolit al Transilvaniei;
– 1986, 9 noiembrie: ales Arhiepiscop al Bucureștilor, Mitropolit al Ungro-Vlahiei și Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.
Titluri și distincții
– Membru de onoare al Academiei Române (decembrie 1999);
– Doctor Honoris Causa al Universității București (1995) și al altor universități din țară;
– Doctor Honoris Causa al Universității Catolice din Lublin, Polonia (7 noiembrie 2000);
– premiul “Timotei Cipariu” al Academiei Române pentru tipărirea în 1988 a ediției jubiliare a Bibliei de la București (11 iulie 1991);
– diferite distincții bisericești acordate de Patriarhiile Antiohiei, Ierusalimului și Moscovei și de Bisericile Ortodoxe ale Greciei, Cehiei și Slovaciei și Finlandei.
Activitate publicistică
– a alcătuit monografia închinată Mitropolitului Iacob Putneanul (1750-1760);
– a editat Liturghierul românesc de la 1679 al Mitropolitul Dosoftei;
– este autorul studiilor „Mitropolitul Dosoftei – autor al limbajului liturgic” și „Opera Sf. Vasile cel Mare în viața culturală a credincioșilor ortodocși români”;
– a editat „Biblia de la București” (ediție jubiliară transliterată – 1988);
– este autorul a treisprezece volume de predici, omilii, meditații, cuvântări ocazionale și studii, reunite în colecția „Pe treptele slujirii creștine”;
– a colaborat la diferite reviste și publicații cu studii, memorii, însemnări și documentări la diferite evenimente aniversare, bisericești și naționale.