PF Daniel a atras atenția miilor de oameni prezenți la pelerinajul de Florii că această călătorie religioasă este o dovadă a credinței și nu trebuie privită ca o plimbare, turism de curiozitate, exercițiu de mișcare fizică pentru o circulație mai bună a sângelui sau o simplă aerisire de promenadă.
Mii de oameni au participat, sâmbătă, la pelerinajul închinat Intrării Domnului în Ierusalim, Floriile, zi care prevestește Învierea lui Hristos, oarecum, un Paște anticipat, o arvună a biruinței asupra morții, asupra păcatului, asupra răutății oamenilor, o biruință a iubirii lui Hristos.
Pelerinajul de Florii, a fost reluat în București în 2008, după o pauză de șase decenii, întrerupere dictată de regimul comunist. Acest tip de călătorie religioasă de la biserică la alta cu ocazia unei sărbători speciale a fost reactualizat mai întâi în Moldova, la Iași, și în alte orașe ale Moldovei. De trei ani, însă, în toate protopopiatele din Arhiepiscopia Bucureștilor, oamenii se bucură de acest pelerinaj și binecuvântările lui.
Preoți și oameni cu icoane în mâini au umplut la refuz curtea Mănăstirii Radu Vodă. Clopote și toaca anunță plecarea în procesiune. O coloană formată din cei 600 de preoți ai celor trei Protoierii din București și ai celor două din județul Ilfov, conduși de Preasfințitul Părinte Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor a fost urmată de alta formată din seminariști, măicuțe și mireni unul lângă altul intonând cântări religioase sau mergând în tăcere. „Duminică este sărbătoare și nu una oricare. Este aproape la fel de mare ca Paștele”, spun pelerinii.
Deși mai devreme calendaristic decât în alți ani, pelerinajul dedicat Floriilor se derulează în același decor verde crud ai crengilor de salcâm și multitudiena culorilor florilor care umplu brațele pelerinilor. Procesiunea se îndreaptă spre Catedrala Patriarhală, trecând pe la Biserica – Paraclis patriarhal „Sfântul Spiridon Nou” și pe la Biserica „Sfânta Ecaterina”, paraclisul Facultății de Teologie Ortodoxă din București. Pelerinii au ajuns la Catedrala Patriarhală sâmbătă, în jurul orelor 17.30, fiind întâmpinați de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, alături de care s-au aflat Preasfințitul Mihail, Episcopul Australiei și Noii Zeelande, Preasfințitul Ciprian Câmpineanul, Episcop Vicar Patriarhal și Preasfințitul Varlaam Ploieșteanul, Episcop Vicar Patriarhal, și slujitorii Catedralei Patriarhale.
Patriarhul României le-a vorbit miilor de credincioși veniți pe Dealul Mitropoliei, din fața Reședinței Patriarhale, despre importanța și sensul pelerinajului creștin: „Pelerinajul este o călătorie sfântă cu scop sfânt. Nu este o călătorie de plimbare, nu este un turism de curiozitate, nu este un exercițiu de mișcare fizică pentru o circulație mai bună a sângelui și nicio simplă aerisire de promenadă. Pelerinajul de Florii este o călătorie cu scop de căutare a sfințeniei. Pelerinajul are totdeauna ca scop căutarea sfințeniei din locurile sfinte, biblice”.
De asemenea, Preafericirea Sa a subliniat faptul că pelerinajul este o mărturisire a credinței: „Iată pelerinajul nostru de Florii este o mărturisire în comun a credinței nu doar în interiorul bisericii, în interiorul zidurilor, ci și în lume, în societate. Noi nu ascundem credința sub obroc pentru că ea este lumina vieții, noi nu o impunem nimănui, dar o propunem în mod solemn și luminos ca bucurie din bucuria lui Hristos cel Înviat din morți.pe lângă faptul că este un memorial al intrării Domnului în Ierusalim, pelerinajul, ca anticipare a zilei de Duminică, este și o pregătire a zilei de Paști. Paști sau Paște, în limba ebraică, înseamnă trecere. Trecem de la postul de 40 de zile prin Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Mântuitorului Iisus Hristos și ne îndreptăm spre Înviere. Dar trecem și prin cetatea aceasta în care locuim acum, pentru că nu suntem într-o cetate stătătoare, ci pelerini călători în marea trecere spre patria cerească, statornică și definitivă, spre împărăția cerurilor”.
Totodată, pelerinajul de Florii îi pregătește pe credincioși pentru a înainta spre Sfintele Paști, este un îndemn la meditație la trecerea noastră prin viață și prin lume.
„Când purtăm în mâini lumânări și flori, să ne gândim câtă lumină am adunat în sufletele noastre și câtă lumină răspândim în jurul nostru sau lăsăm în urma noastră, când trecem dintr-o cetate în cealaltă. Să ne întrebăm câte flori frumoase ca gesturi și fapte bune am primit în cetatea pământească și câte flori în creștere lăsăm în urma noastră? Astfel, pelerinajul nostru către Ierusalimul ceresc începe mai întâi în sufletele noastre, pe calea credinței, adunând florile faptelor bune pentru întâlnirea cu Hristos”, a explicat PF Daniel.
Pelerinajul de Florii are loc după încheierea Postului de patruzeci de zile, post al pocăinței și al milosteniei. Icoanele și florile purtate în procesiune simbolizează lumina și virtuțile adunate în suflet prin nevoințele postului. Cu ele întâmpinăm pe Hristos „Cel ce vine în numele Domnului” în Ierusalimul duhovnicesc, Biserica și în sufletul omului, ca să-i vindece acestuia patimile cele rele cu jertfa Sfintelor Sale Patimi sau Pătimiri și să-i dăruiască slăvită bucurie a Sfintelor Paști. Folosul duhovnicesc al pelerinajului poate fi cuprins în cuvinte simple: o procesiune de mărturisire a credinței, o întărire în frățietate a parohiilor, un semn al libertății și dorinței de a căuta sfințenia, un prilej de a medita asupra vieții noastre ca trecere, o prevestire a Sfintelor Paști, o binecuvântare pentru cetate și o bucurie de sărbătoare creștină.
Dacă la pelerinajul Floriilor participau odinioară împărații sau domnitorii, el cheamă azi la participare pe toți creștinii dreptmăritori care reprezintă instituții puse în slujba comunității sau a poporului. Adică, astăzi la pelerinajul de Florii participă toți cei ce doresc să fie peste timp în comuniune cu toți creștinii iubitori de Hristos și de Biserică, dornici de a primi binecuvântarea lui Hristos pentru ei, pentru familiile lor și pentru orașul sau comuna în care viețuiesc, a explicat Patriarhul României.
„Avem sentimentul că suntem prezenți la Ierusalim când participăm la pelerinajul de Florii. Fiecare oraș creștin stabilește, prin pelerinajul acesta, o legătură sfântă cu Ierusalimul de odinioară. Ceea ce facem noi este o icoană vie a unui eveniment din trecut, dar prin harul sărbătorii, prin rugăciune, prin textele citite și prin cântări devenim contemporani cu Hristos, Cel Care a intrat în Ierusalim și Care este prezent în Biserica Sa. Intrarea în Ierusalim a Domnului nostru Iisus Hristos a fost o intrare pentru pătimire. După intrarea în Ierusalim, Mântuitorul Iisus Hristos a avut de suferit și suferințele Sale culminează cu răstignirea, cu moartea pe Cruce, cu îngroparea Sa, după care a urmat Învierea din morți”, a mai spus Întâistătătorul Bisericii noastre.
Prefericirea Sa i-a binecuvântat pe credincioșii adunați la Catedrală, care au primit iconițe sfințite și câte o cărticică conținând cuvântul Preafericirii Sale, „Înțelesul și folosul pelerinajului de Forii”, și i-a numit „prieteni ai lui Hristos”,
Prin intrarea Sa în Ierusalim, Mântuitorul Iisus Hristos împlinește un plan al lui Dumnezeu-Tatăl și anume planul de mântuire al întregii omeniri, arătându-ne că nu se poate ajunge la Înviere fără Cruce. Nimeni nu poate în lumea aceasta bolnavă de păcat să ajungă la biruință fără luptă. De aceea, în ultima săptămână dinainte de Sfintele Paști, săptămână distinctă de Postul cel de patruzeci de zile al Sfintelor Paști, se intensifică postul și rugăciunea, dar nu atât un post de pocăință ca postul din timpul celor patruzeci de zile, cât un post al împreună-pătimirii noastre cu Hristos, pentru ca împreună cu El să și înviemî.
Duminica Intrării Domnului în Ierusalim este o zi care prevestește Învierea lui Hristos, ea este, oarecum, un Paște anticipat, o arvună a biruinței asupra morții, asupra păcatului, asupra răutății oamenilor, o biruință a iubirii lui Hristos-Dumnezeu, iubire mai tare decât orice ură și invidie, decât orice trădare și lașitate, decât orice lăcomie de bani și de putere lumească trecătoare, a conchis PFDaniel.
