Alaltăieri s-a mai derulat încă un episod din serialul interminabil al prestațiilor internaționale românești rușinoase la nivel de echipe de club. Rămasă unica noastră reprezentantăîn marea arenă de circ europeană, CFR Cluj nu se dezice nicidecum de ea însăși și își pregătește cu mare atenție numerele de clovnerii cu care menține bună dispozițiala nivelul întregului continent. Am convingerea că fără ei, circarii continentului, și fără aparițiile de mare rafinament ale dresorului Dan Petrescu, chiar și pandemia ar fi fost mult mai greu de suportat. Așa însă, cât există bună dispoziție, viața chiar merită trăită. Iar cu fiecare nou număr de circ aflăm chestii la care cu câtă minte avem fiecare dintre noi, zău că nu ne-am fi putut gândi vreodată. Bunăoară, în timp ce circarii se chinuiau prin toate cotloanele Europei cu echipe de care nici la ele acasă nu auzise chiar toată lumea, venea dresorul și ne explica cu ce mare forță continentalăau dat ei piept, și că ce mare performanțăe că nu au luat bătaie chiar rău de tot! Așa s-a întâmplat, după preliminariile de toată jena, cu retrogradări succesive până la ultima competiție existentă, încă de la primul meci din grupă, contra unor împiedicați din Cehia, Jablonec, o panaramă de echipăde pe locul 11 la ea acasă. Evident că ne-au tras-o, iar la urmă a venit Petrescu: ochii peste cap, gemete și icnete, lamentări cala școalaajutătoare când te pun ăia răi să zici cât fac 2 + 1, concluzie:”Am întâlnit o echipă puternică, reprezentanta unui fotbal care…”. Să mori tu, mă? Da’ alaltăieri cum fu, panaramo? Ai întâlnit-o pe Randers, reprezentanta altui fotbal puternic, așa-i? Daneji, nenică, scule de scule! În plus, bine că ne-ai spus că n-ai lot, căși ăștia care sunt nu sunt pe liste, pe foi, pe tabele, pe… Tare e căși pe ăia pe care-i ai îi ții pe bancă, probabil ca să se mire proștii… ca mine, canoi! Băi Petrescule, n-ar fi mai mișto să te cari și tu? Sau măcar să nu mai apari naibii și să ne spui căfotbalul ăla mare se joacă în Gibraltar! Ție nu ți-e uneori silă de tine?