Petre Țuțea – economist, eseist, filosof și om politic

(n. 6 octombrie 1902 – d. 3 decembrie 1991)
Petre Țuțea s-a născut în satul Boteni, Muscel, în familia unui preot.
A studiat la Liceul „Neagoe Basarab” din Câmpulung-Muscel și la Liceul „George Barițiu” din Cluj. A urmat Facultatea de Drept la Universitatea din Cluj, ajungând doctor în Drept administrativ, Magna cum Laude, 1929 În anul 1932 Fondează revista Stânga: linia generală a vremii unde semnează cu pseudonimul Petre Boteanu. La ziar colaborează Sorin Pavel și Petre Pandrea – autorii Manifestului Crinului Alb (Gândirea, VIII, nr. 8-9/1928) și Traian Herseni, Petru Comarnescu, Mihai D. Ralea. În 1933 este Referent în Ministerul Comerțului și Industriei, instituție care în 1936 își va schimba numele. Între anii 1933-1934 a fost atașat la Legația economică română din Berlin, unde se întâlnește cu Nae Ionescu. În 1935 a scris și a publicat Manifestul revoluției naționale împreună cu Sorin Pavel, Ioan Crăciunel, Gheorghe Tite, Nicolae Tatu și Petre Ercuță. Între anii 1936-1939 a fost șef de secție în Ministerul Economiei Naționale, Biroul de publicații economice și propagandă. În 1940 a fost șef de secție în Ministerul Comerțului Exterior.
Colaborează la diverse publicații, în special la ziarul „Cuvântul”, condus de Nae Ionescu, unde publică numeroase articole, studii de economie și politică. Printre ceilalți colaboratori ai ziarului se aflau Constantin Noica, Mircea Eliade, Radu Gyr, Gheorghe Racoveanu, Mircea Vulcănescu și mulți alți intelectuali ce făceau parte din generația anilor 1930. Între 1940-1944 a fost șef de secție în Ministerul Războiului.
Între anii 1944-1948 a fost Director de studii în Ministerul Economiei Naționale.
După invazia comunistă în România, Petre Țuțea este arestat și anchetat fără condamnare timp de 5 ani (1948-1953), apoi este arestat din nou pe 22 decembrie 1956 sub acuzația de uneltire contra ordinii sociale. Este condamnat la zece ani închisoare în 1957, apoi i se intentează un nou proces în 1959 și este condamnat la 18 muncă silnică, din care a executat 8 ani (1956-1964) în diverse penitenciare, mai ales cel de la Aiud, fiind eliberat în timpul amnistiei din anul 1964, cu sănătatea zdruncinată în urma torturilor din închisoare.
Continuu sub observația agenților securității comuniste, Petre Țuțea a suferit enorm, dar cu stoicism, șicanele lor repetate. Numeroasele descinderi la locuința sa modestă au dus la confiscarea a numeroase manuscrise, studii și materiale, printre care o copie a proiectului Prometeu. Către sfârșitul vieții a început o „Antropologie Creștină” concepută schematic în 6 capitole:
1 – Problemele, sau Cartea întrebărilor;
2 – Sistemele, sau Cartea întregurilor logice, autonom-matematice, paralele cu întregurile ontice;
3 – Stilurile, sau Cartea unităților cultural-istorice și a modalităților estetice ale artelor, sau Omul estetic;
4 – Științele, sau Disciplinele spiritului omenesc;
6 – Dogmele, sau Situarea spiritului în imperiul certitudinii.