Peste 730 de hotărâri judecătorești cu titlu executoriu, imposibil de pus în aplicare, la legile fondului funciar

Lipsa terenurilor – terenuri deja ocupate în mod legal sau de luciuri de apă, suprapuneri de terenuri, refuzul proprietarilor de a prelua proprietăți pe amplasamente neconvenabile sunt doar câteva motive care împiedică majoritatea comisiilor locale de fond funciar să pună în aplicare unele hotărâri judecătorești cu titlu executoriu.
O centralizare întocmită de Prefectura Suceava pentru cele 114 unități administrativ-teritoriale din județ arată că este vorba despre 731 de astfel de hotărâri judecătorești, care se referă la 4.583,87 ha teren forestier și 1.934,66 ha teren agricol. Motivul principal invocat de comisiile locale de fond funciar îl reprezintă lipsa terenului. Astfel, în unele cazuri, terenurile care fac obiectul sentinței judecătorești se află sub luciul de apă, situație întâlnită la 11 comisii locale, printre care Rădășeni, Bosanci, Vulturești, Horodniceni sau Fălticeni.
În alte localități, vechile amplasamente sunt ocupate de alte persoane, cu titluri de proprietate emise în condițiile legii, situații întâlnite în zonele fără regim de carte funciară (zona Fălticeni sau la Izvoarele Sucevei). Pentru terenuri cu vegetație forestieră din unele localități, ca de exemplu Panaci, lipsește atât cartea funciară, cât și registrul agricol care să ateste situația acestora la momentul preluării. La Șaru Dornei, este registru agricol doar pentru o parte dintre localitățile componente ale comunei.
Reconstituiri duble sau triple, pe același teren
În cazul altor hotărâri judecătorești, pădurile restituite se suprapun peste suprafețe revendicate de Fondul Bisericesc, iar în condițiile în care hotărârea Curții de Apel Cluj a consfințit că terenul a fost proprietate de stat anterior anului 1948, trebuie identificat alt amplasament. Este o situație întâlnită la Ulma, Vatra Moldoviței, Brodina, Izvoarele Sucevei.
Pentru alte terenuri agricole se mai întâlnește situația de reconstituiri duble sau chiar triple, realizate chiar de instanțele de judecată, din cauza faptului că moștenitorii au solicitat în mod separat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafețe care au aparținut unui autor comun.
În cazul terenurilor cu vegetație forestieră, deși suprafețele ce pot face obiectul punerii în posesie însumează circa 11.000 de hectare, acoperind necesarul, acestea sunt refuzate de potențialii beneficiari din cauza calității lor, a faptului că sunt în litigiu sau a amplasării lor pe suprafețe mici.
Pentru terenurile agricole, majoritatea comisiilor locale de fond funciar nu dețin teren rezervă la dispoziția lor. Cele identificate ca rezervă, conform Legii nr.165/2013, reprezintă terenuri deținute în fapt de cetățeni, pentru care nu au fost emise încă titluri, dar validate încă din 1991, pe Legea nr.18. De asemenea, sunt încadrate aici terenuri ocupate de curți și construcții edificate înainte de apariția Legii nr. 18/1991, atribuite în folosință cetățenilor de către fostele CAP-uri și consilii populare, precum și terenurile din zonele necooperativizate, care nu au fost preluate la stat și pentru care legiuitorul a prevăzut posibilitatea de a se emite titlu de proprietate.
În toate aceste cazuri, pe actuala legislație situația pare a fi fără ieșire, respectivele hotărâri judecătorești cu titlu executoriu fiind practic imposibil de aplicat.