Prima manifestare culturală din Cadrul Zilelor Municipiului Fălticeni 2017 s-a desfășurat sâmbătă, 15 iulie, la Muzeul de Artă „Ion Irimescu”. Evenimentul cultural „Personalități fălticenene în literatură și artă” a inclus vernisajul expoziției de pictură a regretatului artist plastic prof. univ. dr. Nicolae Filoteanu, pioasa aducere aminte a discipolilor lui Vasile Lovinescu, lansarea cărților “Postume” și “Clanța” și un concert susținut de flautistul Filarmonicii “George Enescu” din București, Nicolae Maxim.
Nicolae Filoteanu, un artist cunoscut în întreaga lume
Deși este un nume mai puțin cunoscut fălticenenilor, Nicolae Filoteanu este prezent cu lucrări în marile galerii de artă ale lumii. S-a născut pe 22 ianuarie 1919, în satul Uncești, comuna Bunești. După ce a urmat cursurile Liceului Teoretic “Nicu Gane”, în anul 1948 a devenit student al Institutului de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” din București, avându-i ca profesori pe marii maeștri ai vremii. A fost profesor la Liceul de Arte Plastice “Nicolae Tonitza” din București, a devenit apoi lector, conferențiar și profesor la Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu”, în 1975, devenind inspector general al artelor din învățământul superior.
Împătimit cercetător în teoria artelor plastice, a publicat numeroase lucrări, broșuri cu text teoretic pe teme de limbaj plastic, a fost autorul a trei manuale de Educație artistică plastică pentru clasele a V-a, a VI-a și a VII-a, fiind unul dintre cei mai cunoscuți artiști plastici prin impresionantul palmares artistic (participări la expoziții oficiale de stat, expoziții personale și de grup, lucrări în muzee și colecții de artă din țară și străinătate) între anii 1950 și 2005.
În expoziția vernisată la Fălticeni au fost prezentate pentru prima oară publicului 25 de lucrări pe care Nicolae Filoteanu le-a oferit bunului său prieten maestrul Ion Irimescu și lăsate ca donație Muzeului de Artă din Fălticeni.
Considerații despre Vasile Lovinescu
În fiecare an, în luna iulie, discipolii eruditului cărturar Vasile Lovinescu se întâlnesc la Fălticeni. La împlinirea a 33 de ani „de la nașterea pe celălalt tărâm a lui Vasile Lovinescu”, dr. Roxana Cristian a adus la cunoștința publicului un exemplu lovinescian prezentat atât la modul teoretic, cât și la modul existențial, un subiect foarte sensibil: „Serile în care îl aveam oaspete pe Vasile Lovinescu”.
O latură mai puțin cunoscută chiar și pentru cei care au citit mai mult din opera lui Vasile Lovinescu, componenta memorialistică, a fost evocată de prof. Eleonora Bulboacă, intervenția fiind axată pe considerațiile din ultimele articole publicate de gânditor în revista Pagini Bucovinene care a apărut ca supliment al ziarului Convorbiri Literare între anii 1980-1986. Cele șase texte la care s-a făcut referire au fost scrise la Fălticeni „într-o ultimă retragere inițiatică așteptându-și marea trecere în țara de dincolo”.
Fostul medic gălățean scriitorul Vasile V. Popa a fost cel care a explicat publicului de ce din vasta operă literară a lui Vasile Lovinescu s-a publicat foarte puțin: „Poate v-ați întrebat: de ce nu i s-a publicat decât o carte, «Al patrulea hagealâc» (Cartea Românească, 1981) cât a fost în viață? Pentru că Lovinescu a fost simpatizant al mișcării legionare pentru a putea fi primarul Fălticeniului din epoca legionarismului”.
„Oamenii distrug cu bună-știință această minunată creație care este omul”
Trecerea de la Lovinescu la scriitorii Vasile G. Popa și Vasile V. Popa a realizat-o scriitoarea Mioara Gafencu, făcând „o puntea spre vremurile în care alți iubitori de frumos, de creație de cuvânt, de spiritualitate își vor spune cuvântul”.
Scriitoarea Doina Cernica a fost cea care a prezentat cele două cărți, “Postume”, semnată de V. Gh. Popa, și “Clanța”, semnată dr. Vasile V. Popa.
Volumul “Postume” reunește poezii scrise după experiențe înfricoșătoare, inspirate din atitudinea semenilor, poezii ocazionale, dedicate membrilor familiei, ființelor dragi, poezii de dragoste de țară, de bucurie, poezii destinate unor scriitori.
„Sunt versuri scrise de un om cu talent care a ținut ca anumite momente să rămână într-o formă care se dovedește perenă. O carte sensibilă și frumos ilustrată de Gabrel Baban, care vorbește despre un paradis al lecturii și al scrisului”, a precizat Doina Cernica.
„Clanța” este o carte care „dovedește că realitatea poate să depășească în materie de ticăloșie, de abjecție infernul zugrăvit de Dante. Este o carte de povestiri la persoana I și de repovestiri ale unor povești ascultate de medicul Vasile V. Popa, ale unor fapte și întâmplări deosebite. Sunt povestite cazuri considerate de medici ca întâmplări neobișnuite din carieră, rememorări ale detenției comuniste al tatălui autorului, profesorul Vasile G. Popa, coleg de celulă cu Vasile Voiculescu, pagini care evocă metodele vechi, terminale ale femeilor simple, dar și ale intelectualilor, trăite de autor prin implicare afectivă fiind medic ginecolog. Multe pagini arată cum oamenii distrug cu bună-știință sau uneori din ignoranță, dar de cele mai multe ori din răutate, această minunată creație care este omul. Este o carte neagră, este o carte sumbră, este o carte dureroasă care ar trebui să fie lectură obligatorie la Ministerul Sănătății, la miniștrii care se schimbă atât de des, la resurse umane, pentru că se arătă cât de metodic este distrusă resursa umană. Este o carte îngrozitoare”, a apreciat Doina Cernica.
Spiritualitatea fălticeneană
În calitate de fost elev, prof. univ. Dan Dascălu a vorbit despre modul în care profesorului Vasile G. Popa le-a dat elevilor săi o altă viziune despre spiritualitatea românească și creația literară românească într-o perioadă în care „limba de lemn se auzea foarte tare”. A vorbit despre Vasile G. Popa ca despre „un tip clasic al spiritualității fălticenene”. „A vorbi despre el înseamnă o încercare de a înțelege fenomenul spiritual fălticenean, ce s-a întâmplat, ce se întâmplă și ce se va întâmpla aici la Fălticeni. Vasile G. Popa ne-a învățat un lucru deosebit, cât de importantă este corectitudinea morală, cât de important este să-i judeci pe alții și că este necesar un anumit optimism chiar dacă nu sunt motive de optimism”, a precizat prof. univ. Dan Dascălu.
Octogenarul medic Vasile V. Popa a mulțumit publicului și celor care au făcut referințe despre cartea sa, în care a descris aspecte din etapele parcurse de la medicul de țară la specialistul profesând timp de 40 ani în spitalul gălățean, dar și povestirea unor evenimente mai puțin plăcute trăite de familia sa cauzate de bolile societății comuniste.
„Lansarea aceasta m-a impresionat cel mai mult, nu pentru că ar fi vorba de tatăl meu sau de mine, ci pentru că s-au abordat, mai mult ca niciodată, mai multe probleme foarte serioase, niște probleme fundamentale”, a precizat Vasile V. Popa.
