În orașul stațiune Gura Humorului s-a desfășurat, timp de o săptămână, cel mai longeviv festival de film, diaporamă și fotografie din țară, „Toamnă la Voroneț”.
Chiar și pe timp de pandemie, cea de-a 40-a ediție a manifestării a reușit să adune în locurile de desfășurare a evenimentelor, respectiv Muzeul Obiceiurilor Populare din Bucovina, unde a fost vernisată o expoziție de fotografie de grup, la Casa de Cultură din localitate, unde au avut loc proiecțiile de film, diaporamă, concerte de muzică folk, lansări de carte, întâlniri cu actori, regizori, scenariști, dar și în mediul online, un public spectator cunoscător al fenomenului cinematografic, foști concurenți din întreaga țară.
„Ediția de anul acesta nu ar fi fost posibilă fără eforturile unor instituții partenere, Primăria orașului Gura Humorului, Consiliul Județean Suceava și Centrul Cultural Gura Humorului. Anul acesta proiectul nostru a primit finanțare de la Ministerul Culturii și a fost realizat cu sprijinul Uniunii Cineaștilor din România, Centrul Național al Cinematografiei (CNC), Dacin Sara, Arhiva Națională de Filme Cinemateca Română, Caravana Filmelor Românești, Institutul Cultural Român, Asociației CineCultura, care a venit cu Gala Filmului Românesc – capodopere ale cinematografiei naționale. Sunt mulți parteneri care au fost alături de noi, inclusiv parteneri media, am avut și sponsori care sperăm să nu ne uite la ediția următoare, și transportatorul oficial pentru invitați, AutoMitric Suceava”, a precizat Mihai Mardare, director coordonator al Centrului Cultural Gura Humorului.
Diaporamele premiate în edițiile anterioare, prilej de bucurii și dragi aduceri aminte
Împreună cu soțul, Emil Butnaru, trecut la cele veșnice, Marcela Butnaru a fondat în anii ’80 Festivalul „Toamnă la Voroneț”. Emil și Marcela Butnaru sunt considerați pionerii diaporamei în România, cei doi utilizând-o pentru prima dată în anul 1978 din dorința de a conserva și arăta lumii frumusețea Bucovinei, prin proiecția de diapozitive.
„Ediția din acest an a fost cu adevărat jubiliară, sau așa am simțit-o eu. A fost o ediție XL. Au fost evenimente foarte frumoase pe care le-am trăit în această săptămână, au fost adevărate cadouri făcute de Tudor Giurgiu, Dan Pița, Sofia Vicoveanca. Toate filmele, toate evenimentele, revăzutul diaporamelor premiate, au fost tot atâtea prilejuri de bucurii și dragi aduceri aminte. Faptul că foarte mulți din diaporamiști s-au deplasat la Gura Humorului dovedește încă o dată că nu m-am înșelat atunci când spuneam că am stabilit o legătură pe viață cu diaporamiștii acelor timpuri.
Un lung șir de felicitări și bravo tuturor celor care au contribuit la această ediție, celor care și-au rupt pingelele umblând pe la uși pentru a obține aprobările necesare și care au făcut posibilă această întâlnire, pentru toți oamenii inimoși care au înfruntat pandemia pentru a veni la Gura Humorului.
Mi-aș dori foarte mult, așa cum am simțit și în rândul celor prezenți, ca acest festival să dureze, să ajungem să punem doar L pe afiș. Faptul că primarul Marius Ursaciuc a început proiectul unui nou Centru cultural îmi dă speranțe, faptul că Sever Dumitrache și Mihai Mardare sunt prezenți aici îmi dă speranțe, faptul că dumneavoastră sunteți atât de mulți în sală îmi dă speranțe și sper să se îndeplinească”, ne-a spus Marcela Butnaru.
Un festival a scos un oraș din anonimat
În fiecare seară au fost proiectate diaporamele premiate la edițiile anterioare, dar și filme aparținând unor regizori renumiți, cum sunt Dan Pița, Tudor Giurgiu, Ovidiu Lazăr, Laurențiu Damian – președintele Uniunii Cineaștilor din România, au fost prezenți și criticii de film Mihai Fulger, Marian Țuțui, Pavel Azap.Trebuie spus că fiind o ediție jubiliară, nu au fost filme în competiție, manifestarea fiind dedicată în exclusivitate diaporamei și filmului românesc.
Iarema Onesciuc, decanul de vârstă al diaporamiștilor prezenți la Gura Humorului, ne-a spus: „Acest festival, chiar de la prima ediție și în anii care au urmat, a avut o mare importanță pentru orașul Gura Humorului deoarece l-a scos din anonimat atât pe plan național, cât și pe plan internațional. În al doilea rând, acest festival a avut importanță și pentru mine pentru că mi-a permis să-mi valorific chemarea mea pentru arta fotografică și iubirea față de natură. Totodată mi-a permis să învăț și din experiența altor fotografi și să îmi îmbunătățesc stilul de muncă în ceea ce privește arta fotografică. Sper să mai am vigoare în mine încât să duc mai departe tradiția diaporamei, pentru că se spune că artiștii au un suflet tânăr, care le dă un imbold să lucreze mai departe”.
Mobilorama, o continuatoare a diaporamei?
Timișoreanul Dan Burleanu este unul din diaporamiștii care au plecat acasă cu numeroase premii de la Festivalul „Toamnă la Voroneț”. Anul acesta a venit având în suflet nostalgia vremurilor trecute, când încă se mai organiza secțiunea dedicată diaporamei, și a prezentat tinerilor ce însemna diaporama până acum 15 ani.
„Din 1987 până în 2005 am fost aici în fiecare an. Cele mai frumoase trei zile de toamnă le-am petrecut la Gura Humorului. Diaporama a fost una dintre pasiunile mele mari, dar m-am lăsat în momentul în care nu au mai fost diapozitive și nu mai puteam să le developez în tanc, să le tai, să le pun în rame, să le pun pe masa de montaj, să le aranjez, să caut muzica și asta tot timpul am făcut-o cu bucurie, cu gândul că la toamnă mergem la «Toamnă la Voroneț» și prezentăm o diaporamă, două, mă întâlnesc cu diaporamiști, dar și cu copii faini pe care i-am iubit pentru că își doreau să învețe. A fost absolut surprinzător pentru mine acest festival, mulțumim organizatorilor de azi, mulțumim organizatorilor de la început și tuturor celor care au fost în stare să ducă acest festival 40 de ani. Încerc să fac o promisiune: pentru anul viitor să vin cu o diaporamă nouă”, ne-a spus Dan Burleanu, cunoscut fotograf pentru fotografii artistice cu locuri emblematice și albumele fotografice cu povestea localităților prin care a pășit.
Ideea de continuitate a diaporamei și în zilele noastre a venit de la Stuttgart, de la Petrică Mercea.
„În anii ’80, Festivalul de la Gura Humorului era locul unde mă reîntâlneam cu prietenii și amicii diaporamiști din țară. Eram o mână de oameni tineri, creativi și entuziaști, gata să ne sacrificăm destul de mult din punct de vedere material și foarte mult din timpul nostru liber pentru a crea ceva dincolo de ceea ce cadrul foarte îngust și puțin atractiv al propagandei culturale oficiale a acelor vremuri ne oferea. Privind acum la diaporamele acelor ani, realizez că ele au o mare putere de comunicare și care ar putea fi de interes și în zilele noastre. Fotografia digitală făcută cu telefoanele mobile ar putea ușor oferi în acest sens imaginile necesare. Dacă acest fapt va fi redescoperit de tânăra generație, cine știe, poate la un viitor festival la Gura Humorului vom vedea din nou diaporame. Atunci, poate numite mobilorame, care să ilustreze creativitatea și ideile celor care le-au realizat”, a precizat Petrică Mercea.
Regal cinematografic pe scenă și în mediul online
Publicul humorean a fost foarte receptive la tot ce a avut ocazia să vadă pe scena Casei de Cultură și a înțeles absența unor actori și regizori care au confirmat prezența, dar care au renunțat să mai vină în stațiunea suceveană după creșterea numărului mare de îmbolnăviri cu noul coronavirus, chiar dacă toate manifestările s-au desfășurat cu respectarea normele de protecție sanitară și a distanțării fizice.
Festivalul „Toamnă la Voroneț” a oferit iubitorilor de film șansa unică de a viziona online filmele realizate în perioada studenției de câțiva dintre cei mai apreciați regizori români de film. Acest eveniment de excepție a fost realizat în parteneriat cu Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică, instituție care a fost întotdeauna alături de festival. Printre filmele ce mai pot fi încă vizionate pe platforma vimeo timp de o săptămână se numără „Dictatorul și supusul său” al regizoarei Ada Pistiner, „Pe aripile vinului” – Corneliu Porumboiu, „Frumos e în septembrie la Veneția” – Nae Caranfil, „Cineverite” – Laurențiu Damian, „Mana lui Paulișta” – Cristian Mungiu, „Dus-întors” – Mircea Daneliuc, „Viața în roz” – Dan Pița, „Cercul” – Mircea Veroiu etc.
Pentru a scoate în evidență contribuția lui Ștefan Iordache în lumea filmului, acestuia i-a fost dedicat un medalion cinematografic – in memoriam Ștefan Iordache, cu o durată de trei zile. Miercuri, regizorii Ovidiu Lazăr și Laurențiu Damian au prezentat cartea „Ștefan Iordache, Regele Scamator” de Ludmila Patlanjoglu, după care a urmat vizionarea filmului biografic „Regele Scamator. Ștefan Iordache”.
Seara de joi a festivalului „Toamnă la Voroneț” a fost un regal cinematografic pentru că cei prezenți au avut privilegiul de a viziona filmul „Concurs” alături de maestrul Dan Pița. Cu multă căldură și emoție, el a omagiat personalitatea lui Ștefan Iordache, a minunaților actori fără de care nu se pot realiza filmele, a răspuns întrebărilor publicului și a împărtășit câteva gânduri legate de filmul realizat cu patru decenii în urmă. Regizorul Laurențiu Damian, președintele Uniunii Cineaștilor din România, a făcut, înainte de începerea proiecției, un portret regizoral reamintindu-ne câteva dintre reperele internaționale ale carierei lui Dan Pița, iar criticul și istoricul de film Mihai Fulger a prezentat date mai puțin cunoscute din filmografia regizorului.
A fost prezent și apreciatul regizor Șerban Marinescu, care a prezentat în seara de vineri un alt film de referință în cinematografia românească, „Cel mai iubit dintre pământeni”, un film românesc din 1993, de Șerban Marinescu, inspirat din romanul omonim al lui Marin Preda. „Cel mai iubit dintre pământeni” însemnă, pentru mulți critici de film, vârful carierei cinematografice a lui Ștefan Iordache.
Avanpremieră cinematografică
Sâmbătă, spectatorii au avut ocazia să o cunoască pe îndrăgita solistă de muzică populară Sofia Vicoveanca și în postura de actriță și scriitoare. Debutul în cinematografie l-a făcut în 1973, la 32 de ani, când a jucat rolul solistei din filmul „Ciprian Porumbescu”. Primul film în care s-a remarcat marea cântăreață a fost „Orașul văzut de sus”. În acest lungmetraj, realizat în 1975, Sofia Vicoveanca joacă rolul unei muncitoare în port, mai precis al unei „buldozerițe”. La sfârșitul proiecției filmului „Ochi de urs” al regizorul Stere Gulea, unde Sofia Vicoveanca s-a remarcat în rolul nanei Floarea, avându-i alături pe Dragoș Pâslaru și pe soprana Daniela Vlădescu, doamna Sofia a fost răsplătită cu îndelungi aplauze și a răspuns cu emoție întrebărilor criticului de film Mihai Fulger, dar și ale spectatorilor.
În cadrul Galei de încheiere a festivalului, din seara zilei de duminică, pe lângă înmânarea de diplome de onoare, vizionarea de diaporame premiate, a avut loc și avanpremiera filmului „Și atunci… ce e libertatea?”, o producție 2020 a regizorului Andrei Zincă. Inspirat de evenimente petrecute în realitate, filmul este o poveste despre dragoste și căutarea libertății în contextul deportării a 40.000 de oameni nevinovați de către regimul comunist, în 1951, în Bărăgan. Filmul urmează să fie difuzat în cinematografe începând cu data de 6 noiembrie.
Cu toate greutățile perioadei pe care o traversăm, organizatorii au reușit să aducă la Gura Humorului arta cinematografică și pe cea fotografică, iar Mihai Mardare, directorul artistic al festivalului, adună în fiecare an lumea filmului românesc la Gura Humorului, prilej de bucurie vizuală și de analiză cinematografică, așa cum a remarcat regizorul Laurențiu Damian.
