Chiar dacă la Dolhasca nu se organizează un pelerinaj la propriu în Duminica Floriilor, ca în alte orașe din țară, în fiecare an în această zi sfântă, la Casa de Cultură „Alexandru Arșinel” din Dolhasca, are loc un Concert Pascal „Urcuș spre Înviere”, prin care organizatorii urmăresc drumul Lui Iisus de la Intrarea triumfală în Ierusalim până la răstignire și Înviere. Corala „Bucuria Învierii” a Parohiei „Învierea Domnului” din Dolhasca, în parteneriat cu Primăria și Casa de Cultură din Dolhasca, dorește să aducă în fiecare an în mintea și în sufletul publicului semnificația deosebită a acestor zile care premerg Sărbătoarea Învierii.
Formații locale
Ediția a VIII-a a acestui concert s-a remarcat anul acesta prin prezența Ansamblului Folcloric „Balada Bucovinei” din Suceava, dirijor profesor George Sîrbu și a Grupului psaltic Macarie Ieromonahul din Suceava, dirijor Maxemiuc Petru Daniel. Au fost prezente de asemenea formații locale care au reprezentat Grupul Școlar „Oltea Doamna” Dolhasca, Grupul „Flori de tei” de la Școala Gulia, dirijor Tătaru Maria, Grupul „Îngerașii” de la Grădinița Dolhasca și alte două grupuri de copii de la aceeași grădiniță coordonați de doamna Tatiana Grosu, respectiv de către doamna Alexandrina Raicu.
Corala „Bucuria Învierii” a Parohiei Învierea Domnului din Dolhasca, dirijor Raicu Petru Valerica, a încheiat spectacolul în aceeași postură demnă, frumoasă, de fiecare dată altfel și de fiecare dată încrezătoare în ceea ce este și va fi, în menirea de a promova muzica corală religioasă și, de ce nu, în menirea de a schimba în bine lumea aceasta.
Arghezi, „citit” la Dolhasca
O idee deosebită a fost aceea de a presăra momentele spectacolului cu câteva proze scurte din volumul „Vântule Pământule” scrisă de Tudor Arghezi, proze care reprezintă frământările omului în relația cu Dumnezeu. În acest context spectacolul a debutat cu un fragment reprezentativ pentru încercările prin care trebuie să treacă organizatorii acestui spectacol pentru realizarea lui, întâmpinând indiferența și superficialitatea unor oameni care din păcate au putere de decizie:
„Pentru ce, Doamne, atâta cruzime și atâta măcel în grădina ta frumoasă?
Unul mai viu mă pândește întotdeauna, ca să mă ucidă: că sunt eu floare, pasăre sau altă făptură, mare și mică. Toți suntem bolnavi de sfârșit, și toți purtăm în noi, ca niște cutii, numai îmbucătura altora mai fălcoși.
Este drept să ne înghițim unii pe alții? O floare înnăbușește o floare: un om pe alt om ucide. Este drept?
Vezi tu, Doamne, cât mi s-a rătăcit mintea, de când mi-ai pus mocirla ei în cap, să gândească? Am născocit o dreptate, ca să apar pe cei neînzestrați; căci am născocit și scrisul, și cititul, și foaia de hârtie pe care muștele albastre ale gândurilor lasă veciei semnele mele, după ce eu m-am risipit.
Neputincios și slăbănog mă târăsc pe pietrișul ascuțit al stelelor tale”.
(Tudor Arghezi, Vântule, pământule)
Omul, instrument prin care însuși Dumnezeu cântă
Așadar, spectacolul de anul acesta a fost un manifest împotriva uitării, a ignoranței, a superficialității și a nonvalorii.
În concordanță cu formațiile care au urcat pe scenă și cu mesajul pe care ele doreau să-l transmită, publicul a ascultat și alte fragmente semnate de Tudor Arghezi. La intrarea în scenă a Coralei Bucuria Învierii s-a subliniat printr-o astfel de proză faptul că omul e doar un instrument prin care însuși Dumnezeu cântă: „Cântă, vioară, cântă! Parcă-n glasul tău ceva seamănă cu șoaptele zburătoare ale lui Dumnezeu. Cântă lin, și apoi fă-ți hohotul repede! Varsă-te, jăluie-te, destramă sufletul meu între coardă și arcuș. Suferința mea de-a te asculta e fără de margini, ca firul rotund, de-a lungul căruia lunecă steaua dimineții, cel din urmă bob de cleștar.
Tu trebuie să ai pe Dumnezeu în tine, pentru că lăutarul care te-apasă cu bărbia, ca să gemi, e din proștii aceia cărora Dumnezeu le-a spus adevărul.”
Armonia muzicii
Muzica corală religioasă e un labirint frumos dar dificil, un labirint în care cu greu găsești cea mai frumoasă și mai perfectă formă a mesajului. Chiar dacă poate nu și-a atins încă toate năzuințele, Corala Bucuria Învierii a Parohiei Învierea Domnului din Dolhasca, nu a renunțat niciodată să aducă armonia sunetelor în sufletul celor care o ascultă și să înalțe rugi muzicale către ceruri, rugi care vă mărturisesc au o forță deosebită și dau aripi celui care le rostește. Poate aceste aripi îi ajută de fiecare dată să iasă din mocirla vieții și problemelor cotidiene zburând prin rugă și frumusețe către o lume tainică, o lume a îngerilor, a luminii și a speranței, o lume în care își găsesc hrana și devin poate pentru cei care nu cunosc și nu înțeleg aceste taine, proștii aceia cărora, totuși, Dumnezeu le mai spune din când în când adevărul.
Organizatorii au speranța că acest concert pascal va dăinui în timp și va reuși să promoveze adevăratele valori ale spiritualității românești.
(Elena RAICU, Dolhasca)
