Luată la bani mărunți, afirmația mea anterioară cum că n-am scăpat nici un meci de la Euro s-ar fi lovit de concomitența ultimelor meciuri din grupe, însă de data asta recunosc direct: n-am văzut finala! Am avut și un motiv serios, căci, dincolo de pasiune, vizionarea figurează teoretic și în fișa postului. Timp de 6 ore am fost prizonier al traficului pe o rută blagoslovită parțial cu autostradă, cu adevărat utilă doar locuitorilor din Cernavodă sau Fetești (măcar atât!). Neputincios și revoltat, m-am agățat ca de un colac de salvare de o ultimă soluție, mai ales că aceasta a apărut oarecum pe neașteptate. Pe undele naționale ale radioului, doi crainici transmiteau de la fața locului! Ceea ce pentru posturile comerciale pare de neconceput, pentru “ceilalți” este prevăzut la cheltuieli obligatorii. Probabil că audiența a fost formată numai din persoane care nu aveau alternativă, căci este greu de crezut că cineva ar prefera în mod voluntar să audă finala (tataie, pe vremea când trăia, era un bun ascultător al transmisiilor sportive, dar el nu avea de ales, televizorul fiind prezent doar ca mobilier de epocă!). Audiența slabă putea fi confirmată și de lipsa cu desăvârșire a reclamelor, în pauză fiind difuzat radiojurnal și ceva muzichie.
N-am mai ascultat un meci transmis la radio de ani buni, de când televiziunilor le-a cășunat pe etapă, iar partidele s-au decalat în așa hal încât au dus la dispariția fotbalului minut cu minut, o emisiune care strângea microbiștii ciopor lângă aparate. Ei bine, pot spune că am simțit o oarecare nostalgie când l-am reîntâlnit pe unde pe Ilie Dobre, care transmitea finala de la Viena acompaniat de Răzvan Apostolescu. Ați intuit bine, urmează partea amuzantă… Cei doi comentau alternativ, dar Ilie ciupea în mod constant din timpul colegului, exact cum făcea pe vremuri la etapă, spre frustrarea crainicilor de pe celelalte stadioane, precum și a coordonatorului din studio. Îmi amintesc o întâmplare, acesta tot încerca să-i ia legătura, îl lua cu “mulțumesc, Ilie Dobre”, însă Ilie nu ceda, ridica vocea și vorbea și mai repede sugerând o fază periculoasă. Mingea iese în corner și din studio se încearcă o intervenție hotărâtă. “Da, trecem legătura la…”, însă de data asta Ilie Dobre i se adresează direct, cu disperare în glas, spunându-i că nu poate să-i ia legătura tocmai acum, fiindcă este un corner “deosebit de periculos!”. Deși parcă se auzea cum îi scrâșneau dinții, coordonatorul transmisiei cedează, acceptând “cornerul și gata!”. Se execută și…. rezultă un goooooooooooooool nesfârșit, spre orgasmul radiofonic al lui Ilie și spre hohotele de râs ale celor aflați pe recepție. Deh, amintiri… De data asta spaniolii n-au fost inspirați și au înscris pe bucata comentată de partener, însă Ilie nu s-a lăsat! A intervenit cu un alt gol nesfârșit, în surdină, ca un fel de backing vocal, permițându-i celuilalt să se exprime, totuși, în felul său.
Ascultându-i în continuare, mi-a venit ideea că Ilie Dobre ar fi perfect pentru reclamele acelea care se sfârșesc cu “dacăaparmanifestărineplăcuteadresațivămediculuisaufarmacistului”. În rest, n-aș vrea să fac la referire la multitudinea de greșeli, unele inerente, dar măcar numele unor fotbaliști ar fi trebuit însușit corect. Totuși, m-au frapat unele exprimări pe care nu le-aș cataloga ca fiind neapărat greșeli, consider că se apropie doar asimptotic de plenoasm sau tautologie. Mai degrabă cred că ambii crainici doreau să se asigure că înțelegem bine, că băgăm la cap. Sau poate că pur și simplu ei nu trebuie să se oprească din vorbire, așa că umplu eterul cu șiruri de cuvinte. Judecați și dumneavoastră… Ilie Dobre: “În palmaresul direct figurează 8 victorii pentru Germania, 6 rezultate de egalitate, deci remize…” Sau… “Deși era accidentat, în cele din urmă, deci finalmente, Ballack a fost recuperat”! Răzvan Apostolescu: “Iată, Torres a fost ales cel mai bun jucător al finalei, așadar Torres este cel mai bun jucător al finalei!”
Cu siguranță, cea mai mare calitate a omului de radio Ilie Dobre, altfel autor de-a lungul timpului a unor gafe care îl plasează fără nici un fel de concurență pe primul loc în lume și pentru care oricine și-ar fi încheiat cariera de “direct”, este pasiunea sa pentru meserie. Dar, așa cum unele defecte nu sunt decât niște calități exacerbate, când această pasiune este împinsă dincolo de demnitate, Ilie Dobre ajunge să se lege, la propriu, cu lanțuri în studio, când, după revoluție, fusese dat afară.
Dar uite că, influențat de radiofonici, m-am luat și eu cu vorba și am scris un articol cât o zi de post. Postul național de radio!
