Pe noi, pe noi, pe mama noastră!

Vă amintiți ce scriam sâmbătă, tot în această rubrică? Concentrat într-o singură idee, mesajul era că fără Mutu echipa națională nu reprezintă nimic. Nu există. Confirmarea a venit dramatic exact pe înserat: e echipă de două leva, Bulgaria ne-a bătut cam fără să avem motive să cârâim cum o făceam de obicei. Adică terenul, arbitrii, brutalitățile, presiunea și câte mai câte invenții menite mereu să arate că suntem, o știți și p-asta, „singuri împotriva tuturor”! Ce i-a împiedicat pe ai noștri să joace? Ceea ce i-a împiedicat mereu: lenea, nesimțirea, mentalitatea de căcănar. Asta, ca s-o dăm pe mișto, așa cum ne iau ei mai mereu. La o analiză lucidă, vedem că dincolo de cele de mai sus (absolut valabile) avem niște surogate de fotbaliști, valoarea media a lor fiind cam de Liga a 2-a germană sau de Serie B din Italia. Însuși faptul că echipa reușește câte ceva doar atunci când e și Mutu pe teren este înspăimântătoare. La urma urmei, care e valoarea reală a superstarului nostru? Este al vreun Platini, Maradona, Van Basten sau Ronaldinho, adică jucătorul capabil să rezolve absolut de unul singur un meci? Nici vorbă. Mutu este foarte bun, dar în nici un caz nu poate fi comparat cu nici unul din aceștia. Nici măcar cu Hagi. Îi lipsesc câteva clase. Și totuși, fără el echipa nu există. Înseamnă pur și simplu că nivelul de ansamblu al Naționalei este unul tare coborât. Hagi strălucea (așa cum strălucește Mutu) într-o echipă în care jucau Lăcătuș, Răducioiu, Ilie Dumitrescu, Gică Popescu, Dan Petrescu, Dorinel Munteanu, strălucitori și ei. Ia vedeți cine-i în jurul lui Mutu, că vă ia cu dureri de inimă: Nicoliță, Ovidiu Petre, Dică, Niculae, Cociș! Brrr! Cine-s ăștia? În care echipă dintre celelalte 15 calificate credeți că ar avea loc vreunul din ăștia? La olandezi, la turci, la englezi? Că de italieni, spanioli ori nemți mai bine să nu pomenim! Peste toate, avem și spectatorii potriviți: suntem singura națiune care în loc să omoare la turci, ca italienii, sau la italieni, ca englezii, noi ne omorâm între noi! Ba și în deplasare, că nu le mai ajung Giuleștiul și Groapa, au mutat linia frontului la Vidin și Plevna, ca pe vremea lui Ștefan cel Mare! De fapt, așa sunt și băieții ăia numai fibră: rămași cu creierul la nivel de Ev Mediu. Când îi auzi urlând „pe ei, pe ei, pe mama lor!” îți vine să-i crezi niște viteji, dar să se ia la bătaie între ei sub deviza „pe noi, pe noi, pe mama noastră!” este semn de cretinism în stare pură.