Pe cine să poți conta?

De mulți, de prea mulți ani, aștept să mai izvorască la noi o echipă care să ne încânte cu jocul din teren și care să ne dea tuturor speranța unor performanțe internaționale, așa cum se petreceau lucrurile în anii ’80 cu Steaua, Dinamo și Universitatea Craiova, primele două reușind parcursuri de excepție în Cupa Campionilor, iar oltenii în Cupa UEFA. În anii în care echipele românești ajungeau în sferturi, în semifinale ori chiar își adjudecau trofeul (Steaua, în 1986, Cupa Campionilor) ceea ce vedeam la televizor era absolut egal în privința calității jocului, dar și a celor care îl practicau. E drept că în acele vremuri, reglementările cele mai obișnuite la nivelul fiecărei țări dădeau drept de joc pentru câte doi jucători străini în teren și maximum 3 în lot. După constituirea UE s-a trecut la circulația liberă în interiorul Uniunii, corelată cu un număr cumva limitat de „jucători extracomunitari”. Simultan, a început să urce prețul pe cap de fotbalist furajat, atât la vânzare/cumpărare, cât și la nivel salarial. Fenomenul a proliferat în așa măsură, încât trecerea la sume de ordinul sutelor de milioane de dolari sau euro s-a făcut aproape pe neobservate, azi fiind în discuție sume în jurul miliardului. S-a produs astfel ruptura iremediabilă între fotbalul românesc și cel internațional, știut fiind că porecliții „investitori” din fotbalul românesc își declară venituri 0 (zero) în propriile afaceri, ceea ce nu le permite să cumpere altceva decât rebuturi, ciurucuri, panarame de fotbaliști, pe sume de la câteva mii până la câteva sute de mii de euro. E o vânzoleală de nedescris pe piața fotbalistică românească, însă „marfa” e 99% second-hand. Astfel căoricare din echipe poate câștiga la rând nenumărate meciuri, iar apoi să se facă de râs cu ultima clasată (oți fi uitat de „U” Cluj – Poli Iași!?). În asemenea condiții, chiar nu contează cine câștigă campionatul și cine joacă în cupe europene, fiindcă performanță la nivel internațional nu există și nu va mai exista vreodată. Pe cine să contezi? Pe investitori cu afaceri frauduloase, pe fotbaliști „vopsiți”, pe Federația condusă de un neisprăvit, pe Liga condusă de Nimeni (că cine l-a văzut pe tatăl infractorului, de când a fost ales!) și pe corpul de arbitri specializați în furtul meciurilor? Ăsta-i fotbalul românesc din România.