Pe-al nostru steag e scris iubire

Teoretic a început Cupa UEFA. Practic a început degeaba. Nu numai pentru că nu avem nici o echipă în această competiție, dar meciurile în sine nu par atractive. Nici măcar pentru pariori, fiindcă nu prea există control. Doar meciul Fiorentinei, în șansa căreia cred până la finală și dincolo de ea, mă interesează, dar în momentul în care scriu mai este jumătate de zi până când va începe. În timp ce colecționam impresii fugare despre partidele din prima seară, stăteam la o bere cu doi coechipieri și încercam să ne explicăm înfrângerea din competiția de amatori la care participăm. Cum nici unul dintre noi nu și-ar fi pus cenușă în cap, pe lângă veșnicul țap ispășitor, arbitrul, am mai identificat un motiv: proximitatea zilei îndrăgostiților! Atâta stres a indus această sărbătoare de import, încât n-am mai putut da cu piciorul în minge! Dar dacă se cheamă ziua îndrăgostiților înseamnă că ar trebui să fie și a noastră, nu?! Lansez acum o mișcare de emancipare a bărbaților, și noi suntem îndreptățiți să primim cadouri, sa ni se facă surprize cu această ocazie… „Iubitule, pentru că știu că îți dorești mult să fii pe teren la finala Ligii Campionilor, am trimis pentru tine un esemes la numărul cutare și poți fi stegar la finală!” Uite, o asemenea chestie m-ar topi de tot, fiindcă dintotdeauna am ținut steagul sus, fără ca asta să mă ajute să devin măcar tușier. Iar la finală chiar cred că aș impresiona, pentru că am mai defilat cu steagul ca pionier, în poziția aia marțială cu cotul stâng la nivelul umărului, bărbia sus și privirea semeață într-o parte, către loja oficială. Dar astea sunt vise, hai că ne-am udat destul beregata cu bere, gata!