Pe ăia nu-i înțeleg, la ăștia n-ai ce înțelege!

Cafan de mai bine de 60 de ani al Real-ului, cred că vă puteți imagina că de multe ori am trăit euforia victoriei, a câștigării tuturor trofeelor posibile, dar parcă de încă mai multe ori am suferit din cauza jocului prost ori a unor înfrângeri complet surprinzătoare, am îndurat umilințe fără margini și miștoul fără frontiere al prietenilor sau al cunoscuților. Dar indiferent de conjunctură, Real a fost simbolul fotbalului avântat, exuberant, ofensiv la extrem, jucat cu imaginație și cu voioșie, altfel spus, al fotbalului-spectacol. De ceva vreme, privesc uluit la un Real care a devenit cu totul altceva. În locul Realului care lua uneori 3 goluri, dar avea grijă să dea 4, Zizou, un fabulos marcator, autor al unor goluri absolut antologice (cu unul din ele aducând chiar trofeul Champions’ League în vitrina unde totalul acestora se ridică la 13!) devenit antrenor, a „reușit” să facă 3 meciuri consecutive fără victorie, dintre care două și fără gol înscris! Nu am crezut vreodată, din 1958, de când țin cu ei, că voi apuca să văd Real-ul de Madrid stând cu dosu-n poartă90 de minute + prelungiri, așa cum s-a întâmplat la Liverpool. Prefer să luăm 4 de la Alcorcon, cum s-a întâmplat acum niște ani în Copa del Rey, decât să nu înscriem niciun gol panaramei de Getafe sau Liverpool-ului, dar mândrindu-ne, ptiu!, că am reușit… să nu primim gol de la astea! Nu-i pot înțelege pe jucători, și mai ales nu-l pot înțelege pe Zizou. În timp ce scriu acest articol, trag cu ochiul la alt meci de 0-0: Chindia – Astra. Două echipe de salahori ai fotbalului. Par copleșiți de ideea că trebuie să stea 90 de minute pe un teren dușmănos, urmărind bășica aia care sare caproasta, unde vrea ea, de câte ori o atinge vreun salahor. Singurafază periculoasă a fost când un salahor a tras ca dementu’ într-o minge care l-a bușit în cap pe alt salahor, iar de acolo a trecut foarte aproape de un stâlp. Pe poartă? Nicio minge în 89 de minute. În minutul 90, a fost o lovitură bătută fix pe portar. Peste toate, comentatorul: în loc să spună că asistăm la un jeg de meci, cu niște tolomaci, niște neisprăviți, niște necalificați, îi trage că „partea bună e că am văzut două apărări solide (!!!), bine așezate în teren(!!!)”. Huoooo!