Patru suflete, doi copii, dintre care unul cu probleme grave de sănătate, și părinții lor, trăiesc într-o „casă” de doar 11 metri pătrați, fără un venit stabil. Nicolae Vasilică are 3 ani și jumătate și nu a făcut încă primii pași, pentru că suferă de artrită și ar trebui operat de urgență la un picior, într-o clinică specializată din Iași, unde a mai fost internat. Vasilică mai are o surioară geamănă, cu gradul I de handicap, care, însă, de la două luni a fost luată de stat și dată la un asistent maternal profesionist. Andreea, sora mai mare a gemenilor, în vârstă de 8 ani, este elevă în clasa a II-a, la o școală din Burdujeni. Din păcate, nu are încălțăminte și haine pentru a merge la școală. Rechizitele pentru începutul de an școlar i le-a cumpărat o vecină. Printre lacrimi, fetița ne-a spus că își dorește „fericire și bogăție” și să nu mai râdă copiii de ea că este săracă. Singurul venit al familiei este cel adus de tatăl copiilor, care lucrează ocazional, în construcții sau salubrizare.
Cu banii câștigați de bărbat, uneori din vânzarea cartoanelor și a fierului vechi, adunate din buncăre, această familie plătește lunar chiria pentru locuință și cheltuielile cu întreținerea, circa 500 de lei.
„Nu am în casă decât o plasă cu cartofi”
Mama copiilor, Maria Gabriela Perțu, în vârstă de 40 de ani, ne-a spus că au fost zile când nu a avut ce să le dea de mâncare copiilor, pentru că trebuia să adune toți bănuții pentru a plăti utilitățile. Maria Perțu ne-a povestit: „Suntem cu cheltuielile la zi. Doar că pentru luna asta, s-au adunat aproape cinci milioane de lei vechi, iar soțul nu a avut de lucru. Nu avem acești bani. Nu am în casă decât o plasă cu cartofi. Nu am avut bani cu ce să cumpăr mâncare pentru copii. Fetița nu are cu ce să se încalțe, nici haine de iarnă. Soțul a găsit la buncăr o pereche de ghetuțe și cu astea va merge la școală”.
„Este o familie corectă”
O familie foarte săracă, dar, în același timp, demnă. Nu am fi aflat de povestea lor, de sărăcia în care își trăiesc copilăria cei doi copii, dacă o vecină a familie, Doina Puiu, care i-a ajutat mereu cu ce a putut: rechizite, hrană, uneori bani, la fel ca și alți vecini, nu ne-ar fi sesizat cazul lor. Nu au dorit să se afle povestea lor, să îi arate lumea cu degetul că sunt săraci, că cerșesc mila altora. Nu. Nu în acest fel vor să fie priviți.
Doina Puiu ne-a spus că a simțit că acești oameni trebuie ajutați, pentru că merită. „Sunt demni, sunt onești, nu fură, nu fac probleme, doar că sunt săraci. Este o familie corectă. Tatăl copiilor muncește unde apucă, pentru a acoperi cheltuielile cu chiria și cu utilitățile. Le rămân puțini bani pentru hrană sau haine. Cu toate acestea, și-au trimis fata cea mare la școală. Alții, nu ar fi trimis-o să învețe. Nu lipsește de la școală, deși, pe acest frig, este dificil să mergi aproape dezbrăcată. Vor să o poarte la școală, deși nu au cu ce să o încalțe, cu ce să-i cumpere caiete, culegeri”, ne-a povestit Doina Puiu.
Nu au asigurări medicale
Una dintre prioritățile familie este să-l ducă pe Vasilică la o clinică unde să-i trateze boala de care suferă, care-l face să stea imobilizat la pat. Mama lui Vasilică ne-a spus că a mai stat internată cu băiatul la Spitalul „Sf. Maria” din Iași, unde a ajuns cu salvarea, după ce copilul se simțea foarte rău, având infecție la un genunchi, doar că, la externare, medicii i-au spus că dacă are bani, să revină cu copilul la operație. Toate medicamentele de care are nevoie copilul sunt cumpărate la preț integral, atunci când familia își permit acest „lux”. Femeia spune că ea nu are asigurare medicală, mai mult, nu are buletin de Suceava, ceea ce nu-i dă nici un drept la un ajutor social sau la un serviciu medical gratuit. Nici tatăl copiilor nu are plătite asigurările medicale. El nu are contract de muncă acolo unde mai lucrează sezonier. În aceste condiții, fiecare vizită la medic costă bani, fiecare medicament trebuie plătit, iar aceste costuri suplimentare sunt peste puterea financiară a familiei. Mama copiilor se gândește și la fetița „din gemeni”, Nicoleta Vasilica, care a fost luată de stat. O vede lunar, pentru că asistentul maternal o aduce la Suceava pentru control, dar și-ar dori-o aproape de ea, alături de frații ei, în ciuda handicapului grav de care suferă copila.
„Fericire și bogăție, mai mult nu-mi doresc…!”
Andreea, copila în vârstă de 8 ani, a vrut să ne arate că știe să citească. A luat în mâinile-i fragile cartea „Învățăm să citim – clasa I” și ne-a citit, cu dificultate, câteva fragmente. Ne-a spus că nu a avut 40 de lei pentru două culegeri, pe care ceilalți colegi le-au primit de la „doamna”. Am întrebat-o dacă are un vis… Ce vrea să devină când va fi mare? După câteva minute în care și-a adâncit fața în palme, asemeni unui om matur, plini de griji, ne-a spus că nu știe ce vrea să devină când va fi mare, „fericire și bogăție, mai mult nu-mi doresc”. „Copiii nu vor să se joace cu mine pentru că sunt săracă. Nu am nici o prietenă din clasă. Doamna învățătoare le spune să se joace cu mine, dar ei fac tot de capul lor. La bloc, sunt două fete care se joacă cu mine, Valentina și Bianca, restul copiilor nu vor, fug de mine. Când văd că fug de mine, vin în casă, îmi iau cartea și citesc”, ne-a povestit printre lacrimi fetița, care ne-a mai tulburat cu o destăinuire: „îmi place mult să fiu cuminte, numai cuminte, nu vreau să fiu obraznică… câteodată sunt rea”. Ce vinovăție, ce „răutate” poate să ascundă această fetiță, mult prea matură pentru vârsta ei? Poate doar o povară…, o povară a sărăciei, care o face să fie exclusă din cercul de colegi, de prieteni de joacă.
Ajutați o familie de oameni săraci, dar corecți!
Cei care pot să-i ofere un loc de muncă lui Valentin Pălănceanu, în vârstă de 39 de ani, tatăl copiilor, om care nu are multă școală, multe calificări, dar care își dorește să muncească cu brațele, cu sudoarea frunții pentru a-și hrăni copiii, pentru a-și întreține familia, pot să sune la telefonul 0756 561 816.
Oamenii cu suflet generos, care au posibilități și pot să le aducă acestor oameni săraci, dar corecți, o fărâmă de bucurie, care pentru ei poate însemna o pâine, alimente de orice fel, haine pentru copii, rechizite, jucării, dulciuri sau poate o sumă de bani care să-i ajute să treacă mai ușor prin această iarnă, pot să sune la același număr de telefon sau să le facă o vizită acasă: str. Jean Bart (cartierul Burdujeni, vizavi de Hotelul Orizont, mai sus de gară), bl. CCH, nr. 5 A, etaj IV, ap. 77 – familia Valentin Pălănceanu.
