Patronul de la „Total Chagall” poate fi eliberat, pentru că fapta s-a prescris

Arestat acum câteva zile pentru o presupusă tentativă de omor comisă în 1993, pe teritoriul Germaniei, Marcel Cușnir, patronul clubului „Total Chagall” din municipiul Suceava, are mari șanse să iasă, astăzi, din arestul poliției și să scape de acuzațiile grave care l-au adus în spatele gratiilor. Cum mandatul european de arestare emis pe numele suceveanului de Procuratura din Nurnberg a ajuns, ieri, la Suceava, astăzi, la Curtea de Apel se va stabili dacă va fi prelungită perioada de arest preventiv a lui Marcel Curșnir și dacă vor fi demarate procedurile de extrădare a acestuia către autoritățile germane.
Totuși, potrivit Legii 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, cea în baza căreia se judecă extrădarea lui Cușnir, patronul de la Total Chagall poate fi lăsat în libertate.
La articolul 88 –Motive de refuz a executării mandatului, aliniatul II, scrie că judecătorii pot refuza executarea mandatului european de arestare dacă răspunderea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul s-a prescris, în cazul în care fapta ar fi fost de competența autorităților române.
Cum termenul de prescripție al răspunderii pentru tentativă de omor este de 12 ani și jumătate, iar de la data la care Cușnir este acuzat că ar fi încercat să omoare un om (7 ianuarie 1993) au trecut mai bine de 15 ani, afaceristul sucevean poate intra sub incidența articolului de lege prezentat anterior și, implicit, poate fi pus în libertate.
Acuzații grave
Marcel Cușnir este acuzat că, la data de 7 ianuarie 1993, împreună cu doi complici (rămași neidentificați) a jefuit un bărbat, fapta petrecându-se în localitatea germană Zindorf.
Pentru că victima nu a cedat amenințărilor și loviturilor și nu a vrut să le dea cheia de la un seif în care se afla o sumă considerabilă de bani, Cușnir și complicii săi, susțin procurorii din Germania, au încercat să o înece într-un râu din zonă.
Scrisoare din arest
Marcel Cușnir ne-a trimis, ieri, din arestul Inspectoratului de Poliție Județean Suceava, o scrisoare pe care o publicăm integral în continuare.
„Pentru cei ce citesc doar titlurile din ziare sunt doar un infractor periculos, dar pentru ceilalți cititori care citesc inclusiv despre faptele cazului este clar că avem de a face cu o poveste, o eroare judiciară sau chiar „altceva”.
Este cel puțin suspect timpul necesar autorităților germane pentru a aduna probe și a emite un mandat, adică 15 ani, pentru un astfel de caz.
Ce este trist, nu numai pentru mine, ci și pentru noi, ca nație, este rapiditatea cu care autoritățile române execută ordinele date de „aliații” noștri, mai civilizați și mai bogați, unde termenii „drepturile omului” și „protecție socială” sunt pronunțate mai des decât cuvintele „bani” sau „sex”.
Modul în care am fost arestat și faptul că mi-a fost respinsă cererea de rămânere în libertate sub supraveghere judiciară arată că noi nu suntem colaboratorii lor, ci doar „bieți executanți docili”.
În fiecare an mor români nevinovați făcând greva foamei sau executând pedepsele altora, deoarece pentru autoritățile noastre a fi consul sau ambasador este un titlu nobiliar și un lux, nicidecum o funcție care implică responsabilități.
Poate modelul american de a-și proteja cetățenii este exemplar (de acolo cred că provine patriotismul și mândria de a fi american), dar nu este întotdeauna corect, vedem cazul lui Teo Peter.
Nu sunt de acord nici cu modul în care Venezuela și alte state subdezvoltate din lume nu extrădează criminalii, dar nici cu procedurile rapide ale statului român fără a verifica veridicitatea faptelor menționate în mandatele expediate din diverse țări.
Mă întreb cine va putea reface imaginea știrbită a celor din situația mea și oare câți români vor mai avea de suferit până când autoritățile noastre vor revizui toate acordurile internaționale care le-au semnat în detrimentul nostru.
Sunt sigur că fiica mea, Anastasia, nu este singurul copil care a primit un astfel de cadou de Sfântul Nicolae.
Acuzat de tâlhărie, tentativă de crimă și jaf cu pedeapsă maximă sentință pe viață. Marcel Cușnir”.