Patinaj fără patine!

La mulți ani! Reînnoiesc urarea și la început de an și îmi mai exprim încă o dată speranța că acesta va fi anul în care scăpăm de blestemul care ne-a dereglat complet cursul firesc al vieții, fiecăruia dintre noi, asta ca să nu mai vorbesc și despre ființele dragi, rude și prieteni, cărora li s-a curmat existența, adăugând și durere pe lângă zăpăceala totală în care ne zbatem. Ar fi cumva logic să dăm vina tot pe pandemie pentru mările, multele, complexele (că nu-mi mai ajung pleonasmele…!) rateuri, eșecuri, înfrângeri (pleonasmele, ce vă ziceam!?) din toate sporturile, dar parcă totuși cele mai multe și mai mari tot din fotbal… Ei, dacă tot ne aflăm în plin sezon al sporturilor care se desfășoară pe zăpadă și gheață, să notăm că în principiu ar mai fi doar o lună până la Jocurile Olimpice de Iarnă, și mă îndoiesc că dv aveți informații mai multe decât mine despre prezența românească acolo, la Beijing…,iar ale mele sunt cam la cota 0 (zero). Sunt de mult apuse vremurile când măcar la bob aveam rezultate remarcabile. Judecând după ce performanțe reușesc ai noștri, ai crede că România e vreo insulă prin Caraibe sau vreo țară din Cornul Africii. Drept să vă spun, nici n-am habar dacă mai avem federații de schi, de hochei, de patinaj, și dacă da, cu ce se ocupă acestea. Și dacă sunt conduse de oameni care chiar primesc și bani. Simplificând cumva lucrurile, aș zice că nici nu e cine știe ce nevoie să omologăm aceste discipline sportive, din moment ce unele sunt prezente peste tot în viața cotidiană. Nu credeți? Gândiți-vă la patinaj. Nu aveți senzația că totul patinează? Fotbalul, de pildă: tot auzim de anul care vine, în care vom rupe gura și la cluburi, și cu naționala. Iar anul vine și se duce, iar noi iar ne pregătim de anul următor. Și iar. Și iar. Nu-i exact ca patinatul în gol? Pe loc, adică. Așa că dacă s-ar organiza competiții, în orice domeniu, de patinaj fără patine, am fi veșnic campioni mondiali, cum de fapt chiar suntem!