Pimen
din milostivirea lui Dumnezeu, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților Iubitului nostru cler, cinului monahal și binecredincioșilor creștini din de Dumnezeu păzită noastră Arhiepiscopie, har, milă și pace de la Dumnezeu-Tatăl, iar de la noi, arhierească binecuvântare.
Motto: „Hristos Se naște slăviți-L. Hristos din ceruri întâmpinați-L!…”
Fiul lui Dumnezeu, Cel ce este de o ființă cu Tatăl și cu Sfântul Duh, preaslăvit în Treime și necuprins cu mintea, Domnul nostru Iisus Hristos, „Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire”, S-a smerit pe Sine, născându-Se în ieslea din Betleem și înfășându-Se în scutece „ca să prefacă necinstea în cinste, ca să îmbrace ceva ce este neslăvit cu slavă, să arate chip de viețuire desăvârșită…”, după cum ne învață Sfântul Ioan Gură de Aur.
Domnul nostru Iisus Hristos S-a născut într-un sălaș sărac, în vreme de noapte, când întunericul și tăcerea se aștern pretutindeni. Nașterea Sa a fost vestită întregii făpturi de îngeri prin descoperiri dumnezeiești și primită de oamenii credincioși. Păstorii simpli și magii învățați, s-au plecat în fața lui Iisus Hristos-Prunc, preamărind și lăudând pe Dumnezeu pentru îndurarea Sa față de neamul omenesc.
Întruparea Fiului lui Dumnezeu este o taină pe care mintea omenească n-o poate pătrunde în întregime. Sfântul Apostol Pavel se minunează de această nouă descoperire a lui Dumnezeu în lume, pe care o numește „marea taină a creștinătății” (ITim.3, 16), iar vechile cântări bisericești înfățișează deopotrivă nașterea Mântuitorului ca pe o „taină străină și preamărită”, „mare și preaslăvită minune”.
Da, „taină străină și preaslăvită” este Nașterea Domnului, căci prin ea Cel nevăzut se face văzut; Cel necuprins de ceruri, în peșteră Se cuprinde și în scutece Se înfașă; Cel ce șade pe scaun de heruvimi este culcat în iesle; Cel născut din veșnicie din Tată fără mamă, Se naște în timp din mamă fară tată; Cel înconjurat de slavă dumnezeiască Se îmbracă cu chipul robului pentru a fi asemenea cu noi; Fiul lui Dumnezeu, Fiu al Fecioarei Maria se face astăzi!
Iubiți credincioși,
Arătarea Domnului nostru Iisus Hristos pe pământ este fapta dragostei lui Dumnezeu față de lume. „Căci așa de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe Fiul Său Cel Unul-Născut, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” (Ioan 3, 16). Prin tot ceea ce Mântuitorul a propovăduit și a săvârșit, prin întreaga Sa viață de pogorâre de la mărirea dumnezeiască la slăbiciunea trupului omenesc, afară de păcat, s-a revărsat dragostea lui Dumnezeu peste făptura zidită de El. Săvârșind din iubire lucrarea de mântuire a lumii, prin bunăvoirea Tatălui și cu venirea Sfântului Duh peste noi, Domnul nostru Iisus Hristos, după ce ne-a izbăvit de osânda păcatului strămoșesc, prin jertfa Sa de bună voie pe Cruce, ne-a ridicat din nou la „sânul Părintelui ceresc”, prin Învierea și Înălțarea Sa întru mărire, făcându-ne iarăși vrednici de dragostea dumnezeiască. Pe de o parte, prin nașterea Sa, Hristos Domnul a împlinit făgăduința lui Dumnezeu de a dărui celor ce-L iubesc, „ceea ce ochiul n-a văzut și urechea n-a auzit și la inima omului nu s-au suit, în Împărăția cerurilor” (I Cor. 2, 9), iar pe de altă parte, prin învățătura și viața Sa, El ne-a arătat calea pe care trebuie să mergem pentru a viețui pe pământ în dragoste frățească unii cu alții, spre a dobândi viață veșnică în iubirea lui Dumnezeu cea necuprinsă de mintea omenească.
Îndreptând, înnoind și întărind zidirea noastră cea dintâi prin unirea firii omenești cu firea dumnezeiască, Dumnezeu ne-a făcut și pe noi fii ai Săi și ne-a dat putere să viețuim asemenea cu Fiul Său, Unul Născut. Având începutul ei în Dumnezeu, „dragostea nu piere niciodată”, după cum ne învață Sfântul Apostol Pavel în imnul pe care-l închină dragostei (I Cor. 13, 1-13).
Dreptmăritori creștini,
Prin întruparea Sa de la Sfântul Duh și din Fecioara Maria, Domnul nostru Iisus Hristos S-a făcut om, cuprinzând în Sine întreaga făptură omenească. În acest sens, Sfântul Apostol Pavel, afirmă că de acum „nu mai este elin sau iudeu, tăiere împrejur și netăiere împrejur, barbar, scit, rob, slobod, ci toate și în toți este Hristos” (Col. 3, 11). Astfel, zidul care despărțea pe oameni în diferite feluri a fost dărâmat prin unirea tuturor cu Mântuitorul Hristos.
Fiind zidită după chipul lui Dumnezeu, pentru a se putea face asemenea Lui, firea noastră omenească, prin credința în Hristos, se împărtășește de daruri dumnezeiești. Dintre acestea, darul cel mai mare pe care ni 1-a agonisit nouă Mântuitorul prin întruparea Sa, este înfierea noastră de către Dumnezeu-Tatăl. „Pentru că sunteți fii”, scrie Sfântul Apostol Pavel către galateni, „trimis-a Dumnezeu în inimile noastre pe Duhul Fiului Său care strigă: Părinte” (Gal. 4, 6). Noi avem deci în sufletele noastre Duhul înfierii; suntem fii ai lui Dumnezeu. El ne luminează cugetele să pricepem care este „lărgimea și lungimea, adâncimea și înălțimea dragostei și înțelepciunii lui Dumnezeu”; El este Cel ce ne îndeamnă și ne ajută să viețuim „fără de prihană și fără de răutate”; El este „Dătătorul de viață”, „Vistierul bunătăților”, „Mângâietorul” sufletelor noastre.
Vedeți dar câtă iubire ne-a dat nouă Tatăl, ca să ne numim fii ai lui Dumnezeu! Zice Sfântul Evanghelist Ioan: „Iubiților, acum suntem fii ai lui Dumnezeu. Ce vom fi nu s-a arătat până acum. Dar știm, că atunci când El se va arăta, vom fi asemenea Lui, fiindcă Îl vom vedea precum este” (I Ioan 3, 2).
Iubiți fii duhovnicești,
Întâmpinând pe Domnul nostru Iisus Hristos la nașterea Sa, întâmpinăm pe însuși Dumnezeu, Care a venit în lume să ne mântuiască. Să-L pomenim deci în chip dumnezeiesc, să ne curățim de tot ceea ce poate pângări sufletele și trupurile noastre prin rugăciune , post și spovedanie, și sa-I gătim în noi lăcaș sfânt. Pornirile cele rele din cugete să le alungăm, iar poftele spre deșartă desfătare să le înfrângem în inimile noastre. De orice faptă rea să ne ferim; nimeni dintre noi să nu-și petreacă viața în păcate, ci să umblăm cu „mintea înnoită ca să putem deosebi care este voia lui Dumnezeu, ce este bun și bineplăcut și desăvârșit”. Trupurile noastre „să le înfățișăm lui Dumnezeu jertfă vie, sfântă, bineplăcută” (Rom. 12, 1-2). Dreapta credință să o păstrăm cu scumpătate și în sfințenie să ne petrecem viața. Facerea de bine și dărnicia să nu le dăm uitării căci jertfe ca acestea sunt „bineplăcute lui Dumnezeu” (Evrei 13, 16).
Să îndreptăm gând de recunoștință și mulțumire către toți cei care au ajutat, credincioși și preoți din eparhia noastră, ierarhi împreună cu preoții și credincioșii lor din alte eparhii, pentru construirea celor 21 de case, cu materiale de construcții, alimente, și mobilier familiile sinistrate. Rugăm pe Bunul Dumnezeu ca jertfa dragostei lor să fie bine primită în împărăția lui Dumnezeu.
Sfintele sărbători ale Nașterii, Botezului Domnului și Anului Nou să le petreceți cu sănătate și cu bucuria mântuirii!
Al vostru de tot binele voitor și către Domnul pururea rugător,
Pimen
Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților
Dată în reședința noastră arhiepiscopală din Suceava la sărbătoarea Nașterii Domnului, anul mântuirii 2008, decembrie, 25.
