– De mai bine de un an, Cornelia Moisii, din Baia, este „mama” lui Gheorghiță, un copil de 10 ani cu retard psihic sever, handicap gr. I , copil care nu este dorit de mama naturală
– Maria Munteanu ține loc de mamă pentru Liana, o fetiță de șapte ani cu handicap accentuat, și pentru Ionela, o fetiță de doi ani și trei luni
– Primii asistenți maternali soț – soție din Fălticeni, Maria și Gheorghe Rusu, sînt părinți pentru nouă copii… „fără părinți”
A fi asistent maternal înseamnă să muncești 24 de ore, din 24 de ore, și să răspunzi de viața unui copil sau a mai multor copii, cu sau fără handicap, care au fost aduși pe lume și apoi abandonați de părinți, cei care le-au dat suflare. Cauzele pentru care acești copii ajung în stradă, în centre de urgență, centre de plasament, nici nu mai contează în fața gravității faptei părinților care-și lăsa copiii „pe drumuri”. Cei care pot să facă ceva pentru acești copii lipsiți de dragostea maternă sînt asistenții maternali, care de cîțiva ani buni au devenit părinții copiilor fără părinți.
– La nouă ani Ghiță avea doar 14 kilograme, era pielea și osul, și nici măcar nu putea merge bine în picioare
Viața lui Ghiță, un copil de 10 ani cu retard psihic sever (handicap gradul I), este legată de Centrul de Plasament „Lizuca” Fălticeni, unde a stat mai mulți ani, sub povara unei suferințe fără șanse prea mari de îmbunătățire. La nouă ani avea doar 14 kilograme, era pielea și osul, și nici măcar nu putea merge bine în picioare. În această stare l-a găsit anul trecut Cornelia Moisii, din Baia, care tocmai terminase cursurile de asistență maternală. Chiar dacă alții erau copiii programați pentru plasament la asistenți maternali profesioniști, Cornelia nu și-a putut lua ochii de la acest copil năpăstuit. A dorit să-l îngrijească și a crezut în șansa de a-l „pune pe picioare”. Deși mai are doi băieți acasă, copiii săi, Cornelia l-a luat în plasament pe Ghiță, în ciuda comentariilor făcute de cei cunoscuți. „Ce-ți trebuie un copil cu handicap?”, „Nici nu știi ce ți-ai luat pe cap!?”, cam astea erau comentariile vecinilor, chiar ale unor rude ale Corneliei, doar că ea nu a ținut cont de nimic, și s-a implicat sufletește foarte mult în creșterea acestui copil. „Acum este de nerecunoscut. Merge, se spală aproape singur, mănîncă, se joacă, se bucură de dragostea copiilor mei, de îngrijirea noastră, a tuturor, nu este zi în care unul dintre copiii mei să plece de-acasă și să nu-i aducă ceva: o jucărie, dulciuri”, ne-a spus asistentul maternal. Ghiță nu vorbește, și așa va rămîne cîte zile va trăi. Nu poate să mulțumească acestei familii pentru ceea ce-i oferă, însă, cei apropiați îl simt că este mulțumit doar după gesturi, că a făcut progrese de mulți nesperate. Cu puțin timp în urmă, asistenții sociali din cadrul Direcției de Asistență Socială și Protecția Copilului au dat de urma mamei naturale, care acum este căsătorită într-o localitate din zona Dornelor, dar nu-și dorește copilul înapoi. „M-am gîndit să-i trimit de sărbători o fotografie cu Ghiță, să vadă cum arată, ce bine îi este, poate că va dori și ea să-l viziteze măcar o dată, să vadă ce simte față de propriul copil”, ne-a mai spus Cornelia. Ca fiecare asistent maternal, și Cornelia Moisii ține un jurnal în care scrie momentele mai importante din viața lui Ghiță, și are un album cu fotografii „de familie” pe care, cu drag, îl arată cunoscuților.
– Asistent maternal – o meserie care te solicită 24 de ore, din 24 de ore
Unul dintre referenții sociali ai Primăriei Baia, Gheorghe Fasole, ne-a spus că în localitate există 56 de asistenți maternali, care au în plasament 80 de copii proveniți din centre de plasament, centre de urgență, maternități, din județ. Zece dintre acești copii sînt cu nevoi speciale. „Mai avem la Primărie cel puțin 30 de dosare cu persoane care solicită parcurgerea unor cursuri pentru asistență maternală, oameni care doresc să ia în plasament un copil aflat în dificultate. Cerințele care trebuiesc îndeplinite de acești solicitanți, pentru a deveni asistenți maternali, sînt foarte stricte și selecția se face ”, ne-a spus referentul social. În comuna Baia mai există 15 copii cu handicap gr. I cu însoțitori, 30 de copii cu handicap – grad mediu și accentuat, ai căror părinți naturali urmează opțional cursuri de educație parentală -„Cum să devenim părinți mai buni”. Gheorghe Fasole ne-a mai spus că în fiecare lună face vizite la asistenții maternali din comună, prilej cu care se întocmește și un raport cu privire la starea copilului aflat în plasament. Deși pe cei mai mulți dintre asistenții maternali i-a atras o carte de muncă, un salariu între cinci și opt milioane de lei, în funcție de copil (dacă este cu handicap sau nu, după numărul de copii luați în plasament), totuși, acest serviciu, pentru că a fi asistent maternal înseamnă a face o meserie cu mare responsabilitate, 24 din 24 de ore, meserie care este trecută în Nomenclatorul de meserii al României, implică multă emoție și mult atașament din partea „părinților”.
– „Pentru că ne-am atașat foarte mult de micuța Ionela, soțul meu a spus că vrea să o adopte”
La Baia am întîlnit un asistent maternal care are în plasament trei frați, un altul care are trei copii în plasament, dar care nu provin din aceeași familie, precum și patru frați dați în plasament la patru familii diferite de asistenți maternali. Fiecare dintre acești „părinți” temporari își fac planuri pentru copiii pe care îi au în îngrijire. Este și cazul Mariei Munteanu, din Baia, care are în plasament două fetițe, Liana de șapte ani, un copil cu handicap accentuat, care stă la ea de doi ani, precum și Ionela, un copil normal de doi ani și trei luni, a cărei mamă naturală are 19 ani, este necăsătorită și mai are un copil de cinci luni. „Situația Ionelei este una specială. Mama naturală o vizitează, ea spune că nu are unde să o ducă pe fetiță pentru că trăiesc nouă persoane în doar două camere. Pentru că ne-am atașat foarte mult de micuța Ionela soțul meu a spus că, la un moment dat, poate o să o adoptăm, mai ales că avem trei copii ai noștri, care s-au atașat mult de această fetiță… Știți ce mi-a zis la o vizită mama naturală? Știți, păi nu vreți să o adoptați mai repede, poate cîștig și eu niște bani din asta…”, ne-a povestit asistentul maternal. „Foarte mulți asistenți maternali se leagă sufletește de copiii pe care îi au în plasament. Avem cazul unei doamne din Fălticeni care nu are copii, a luat un plasament un copil cu handicap gradul I care stă imobilizat la pat, și în ciuda șanselor mici de supraviețuire pe care i le dau medicii copilului, mama – asistentul maternal – îl îngrijește de patru ani cu aceeași dragoste și nu vrea să renunțe la el”, ne-a povestit asistentul social Angela Știubianu. Alți asistenți maternali se gîndesc la viitorul acestor copii, mai ales la cei care au și un handicap, pentru că după 18 ani ei nu au unde să se ducă, cine să le poarte de grijă. Există și bărbați – asistenți maternali (la Dolhasca) care și-au luat rolul de părinte foarte serios.
– „Părinți” pentru nouă suflete abandonate
La Fălticeni am întîlnit una dintre primele familii de asistenți maternali (soț, soție). În opt ani de zile, prin mîinile Mariei și Gheorghe Rusu au trecut nouă copilași abandonați de părinții naturali. Fiecare dintre ei are o poveste. Doi dintre minori, după ce au stat cîțiva ani la această familie, au fost adoptați de alte două familii care au dorit să le de-a o șansă acestor copii. Acum familia Rusu are în plasament trei copii, Florentina, de un an și opt luni, Florina, de trei ani, și Iliuță de 11 luni. Aceștia sînt „frații mai mici”, pentru că familia Rusu are deja doi copii mari. „Mama Florentinei vine des să-și viziteze fetița, numai că nu are condiții pentru a o lua acasă. Ea are 19 ani și mai are un copil de trei ani dat tot în plasament la un asistent maternal”, ne-a povestit Maria Rusu. „Pe Florina…, tare vrem să o păstrăm”, ne-a mai spus Maria, pentru că au luat-o și au crescut-o de la șase zile. La un moment dat, fetița a fost cerută de bunici, a stat o perioadă la aceștia, dar pentru că era ținută în condiții de risc, mizerie, foame, neglijență, ea a revenit la familia de asistenți maternali. Mama lui Iliuță n-are nici 15 ani, iar după ce l-a născut a fugit de-acasă și nimeni nu știe nimic de ea. Copilul încă nu merge în picioare, nu are făcut nici un vaccin, iar familia Rusu este destul de îngrijorată în privința lui. Purtătorul de cuvînt al Direcției de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava, Tiberiu Rotaru, ne-a mai spus că acești copii aflați în plasament la asistenți maternali trebuie duși lunar la medicul specialist, pe lîngă medicul de familie, iar acolo unde se impune tratament permanent, acesta trebuie urmat cu strictețe. De multe ori asistenții maternali nu găsesc medicamentele compensate pentru „copiii lor”, nu toate farmaciile eliberează astfel de medicamente, și, atunci, presați de timp, „părinții” cumpără medicamente la preț întreg, doar spre binele copiilor. Zi și noapte, noapte și zi, asistenții maternali poartă grija unor copii care au nevoie de ajutor, iar cei care le-au dat o șansă micuților „simt” răsplata acestora din plin.
