Parcă ne îndepărtăm…

De zeci bune de ani, tenisul se număra printre sporturile care ne luminează existența, aducând mereu în prim-plan sportivi care ne atrag și ne fac fanii lor, iar când ajungem să ne certăm din cauza favoriților noștri, uneori folosim cuvinte mai tari ca în „dezbaterile” pe probleme de fotbal! În ceea ce mă privește, iubesc (în tenis, la fel de mult ca în fotbal, și de fapt în oricare din sporturile pe care le urmăresc) spectacolul, mă bucur enorm de orice execuție deosebită, de orice iese din tipare. Este motivul pentru care l-am iubit fără vreo reținere pe Ilie Năstase (doar tenismenul, nicidecum politicianul, generalul, derbedeul din viața publică), ale cărui lovituri atingeau sublimul, iar miștoul la care se deda, umilindu-și oricare adversar și cu orice ocazie, avea un farmec excepțional. Păi dacă ajungem să îl vedem arogant pe Medvedev, Năstase cum era, dragă Gabi Manță? Sau McEnroe? Ei, mergând pe ideea asta, de spectacol, evident că sunt topit după voleurile din săritura ale lui Monfils sau după dialogurile lui Kyrgios cu spectatorii, când cere sfaturi de la bătrânici unde să servească și cărora le mai soarbe și din paharele cu suc din când în când… Nu de asta dăm banii – ca să ne distrăm, să ne bucurăm, să râdem? Dar dacă vorbim doar de joc, de tenisul frumos pur și simplu, nu cred că există măcar un singur jucător ale cărui lovituri să poată fi comparate cu ale lui Federer. Iar ca atitudine, nici atât. Și Rafa, dar mai ales Nole, au ceva de demenți în întreaga lor ființă. Sunt bolnavi după victorii, iar înfrângerile lor echivalează cu decesul. La Roger e ceva mâhnire, și atât. Nu l-am văzut făcând istericale absolut niciodată, nu are sclipirea aia de nebun în privire când greșește vreo minge. Nu te sperie, așa cum din nefericire Rafa și Nole reușesc adeseori. De aceea, faptul că peste 100 de ani stră-strănepoții noștri ar putea citi în istoria sportului că cel mai bun jucător din lume a fost Rafael Nadal mi se pare incorect. Substantivul „jucător” își are rădăcina în „joc”, nu în „război”, cum i se pare lui Nadal. În rest, da, Rafa e mare. E un mare războinic. Federer e însă cel mai mare jucător.