Parcă-i mai frumos…

Am văzut până acum 6 jocuri. Mă rog, 3 întregi și 3 rezumate, asta fiindcă instituția numită TVR a reușit cea mai nenorocită ispravă din întreaga ei existență de rahat, lăsându-ne cu capu-n lună (soarele fiind de mult timp apus la ora celui de-al doilea meci al fiecărei zile) exact la vremea la care ți-e cel mai la îndemână să vezi fotbal la televizor. Cred că DNA ar avea ceva de lucru la descâlcirea mecanismului prin care televiziunea publică (aia la care plătim ca boii toți, ba chiar de câteva ori, „taxa radio-tv”) a cedat jumătate din drepturile de televizare a Campionatului European televiziunii cu cel mai mic număr de abonați din țară. Iar ca golănia să fie completă, ne mai și freacă cu anunțuri că puteam vedea online, pe site-ul lu’ Pește, meciul al doilea. Ia încercați, vă rog frumos, și spuneți-mi dacă după ce vi se-nchide de 5 ori, vă redirecționează de altele 14, iar la urmă, după vreo juma’ de ceas de tastări vă intră în ecran doar… o fotografie (evident că a unei echipe care nici măcar nu joacă atunci!) nu ziceți ca mine despre mamele doamnei TVR. Trecând la cele concrete, să observăm că jigodii cu fluier se nasc peste tot în lume, inclusiv în Portugalia. Ați ghicit, e vorba despre infractorul care i-a mâncat de vii pe greci chiar în meciul de deschidere, eliminându-le un jucător pentru două strănuturi în teren, păgubindu-i și de vreo două penaltiuri. Beneficiară? Țara gazdă, Polonia, cea care zice că a cheltuit vreo 28 de miliarde de euro cu organizarea. Păi, după cum a fluierat golanul ăla, nu m-ar mira să fi cheltuit doar 27 de miliarde, celălalt fiind în curs de cheltuire: ar mai fi vreo 5 meciuri de cumpărat, cu tot cu finala. Un preț bun. Din ceea ce am văzut până acum, nu pot să nu remarc din nou influența nefastă a lui Guardiola: păi, dacă și Olanda, care nu știa decât cursă, dribling, centrare, șut și gol, a ajuns s-o frece, s-o tiki-taka-ească tot de-a latul și-napoi, s-a dus dracului tot fotbalul lumii. Oricum, cât timp mai sunt scoruri de 4-1 sau 3-1, nu-mi rămâne decât să-i salut cu drag pe ruși, pe croați, și pe care-or mai juca ofensiv, și să constat că parcă, totuși, campionatul ăsta e mai frumos decât precedentul. Poate și fiindcă nu a poluat de prezența toxică a bandei lui Pițurcă.