Nu, nu e vorba despre gimnastică feminină. Nu, nu sunt cârcotaș “de meserie”, chitit să caute nod în orice fir de papură. Dar paralelele despre care vreau să vorbesc sunt cele două meciuri de alaltăseară, desfășurate evident la aceeași oră și urmărite de mine în paralel, pe cele două televizoare care cred că s-au săturat și ele de procedeul ăsta. Am să încep cu meciul de la București în care, după mine, Steaua s-a autodepășit, reușind un rezultat foarte bun, indiferent dacă se găsesc și cârcotași care să cârâie că Liverpool era de fapt echipa a doua a clubului, că fără Gerrard și Tores nici nu prea e Liverpool, și alte d-astea. Nu asta-i problema, că ar fi echipa întâi sau a opta, fiindcă, în fond, firma rămâne aceeași, iar rezervele joacă în principiu cu mai multă ambiție decât titularii, la orice club din lume, în dorința de a se remarca și de a prinde ei înșiși locuri de titulari. Rămâne de discutat, așadar, doar nivelul fotbalistic în sine, valoarea componenților lotului și felul cum privesc ei partida în cauză. Concluzia este oarecum îmbucurătoare: titularii Stelei nu sunt inferiori rezervelor lui Liverpool. Au fost câțiva de-ai noștri (Dodel, Latovlevici) care au arătat clasă câtă trebuie. Adică ar fi buni măcar de rezerve la Liverpool, ceea ce înseamnă mult mai mult decât titulari la Steaua ori la Fulham ori Wigan. Rău e altceva: că într-o echipă care pretinde acces în primăvara de pe gazon sunt multe, prea multe găuri. Am văzut fotbaliști care nu pot pasa “din prima”, alții care aleargăca boii, degeaba, alții absolut rudimentari, iar alții pur și simplu speriați de bombe. Asta, în condițiile în care Liverpool n-a forțat nici un pic, singurul obiectiv urmărit fiind obținerea unui singur punct, cel care îi asigura matematic calificarea. Obiectivul Stelei era altul: 3 puncte, care să îi ușureze sarcina (neavând de unde ști că la Utrecht va fi tot egal). Steaua a arătat ceeea ce știm cu toții foarte bine: că 100 de ani de acum încolo, n-o să bată pe Liverpool 1, 2, 3 sau 14. Ea joacă să nu piardă, nu să câștige.
Inegalitatea paralelelor de aici pleacă: dincolo, și Napoli (mai ales), și Utrecht au jucat demențial, creându-și câte 50 de ocazii de gol și valorificând doar câte 3. Neobținând decât un punct, Steaua este eliminată. Un scor rezonabil în ultima partidă în ultima partidă ar fi cam 4-0. Dar Napoli îi poate da și 8. Cel mai optimist scor ar fi un 3-0. Ca să se califice, Steaua ar trebui și ea să înscrie măcar de 3 ori. Credeți că poate? Eu am un principiu: dacă vrei egal în deplasare, trebuie să joci pentru un 2-2, ca să iasă măcar 3-3. Dacă joci la 0-0, iei vreo 4. Iar Napoli le poate da în 15 minute.
