Când vorbim despre pâine, nu ne gândim doar la tradiționala franzelă sau la pâinea de casă ce ne aduce aminte de copilărie. În prezent, există din ce în ce mai multe sortimente de pâine, inspirate din rețete tradiționale din întreaga lume.
Pâinea nu înseamnă doar o simplă combinație de făină și apă. Există sute de feluri de pâine, fiecare cu texturi, gusturi, forme și mărimi diferite.
Particularitățile fiecărui tip de pâine rezultă, în primul rând, din alegerea ingredientelor. Materia primă de bază este făina, dar și grișul poate fi folosit pentru pâine. Făina poate fi rafinată sau integrală, de grâu, de secară sau de porumb și poate fi amestecată cu apă, ulei sau lapte.
În afară de ingrediente, un element esențial este și îndemânarea la fabricarea pâinii: nu degeaba, de exemplu, cele mai bune baghete se produc în Franța, în ciuda faptului că rețeta a fost împrumutată și dincolo de hotarele acestei țări.
Europa, în lung și în lat
În cea mai mare parte a Europei, inclusiv în România, ingredientul principal pentru fabricarea diverselor sortimente de pâine este făina de grâu, însă în țările nord-europene se obișnuiește ca pâinea să fie făcută din făină de secară.
În Germania, preferata tuturor este „pumpernickel”, o pâine neagră, făcută cu secară și melasă și care are un miez foarte dens. Suedezii consumă mai mult pâine cu semințe de orz, secară sau malț, dar și celebra pâine suedeză fabricată din făină de secară și de grâu, fără maia. Această varietate de pâine se prezintă sub forma unor plăcințele foarte fine, foarte moi și dulcege, ideale pentru sandvișuri.
Coborând către sudul Europei, lăsăm în urmă secara și redescoperim uleiul de măsline, care este folosit în multe țări mediteraneene pentru fabricarea unor pâini moi și aromate. Italia este locul de origine al pâinii „foccacia”, cu sare și ulei de măsline, care nu lipsește de la nici o masă și care este, de obicei, împănată cu ierburi aromate sau măsline. Puțin mai la est de Mediterană, pâinea gen lipie face furori: fiind rotundă și plată, se poate „orna” cu absolut orice ingredient.
Varietăți de pâine din Africa
În regiunea africană cunoscută drept Maghreb (care include cele trei țări nord-africane Tunisia, Algeria și Maroc, Egiptul, și parțial Libia și Mauritania), grișul de grâu este principalul ingredient folosit la fabricare pâinii. Localnicii adaugă ulei de măsline în compoziție, pentru a obține pâinici plate sau puțin crescute, sub formă de plăcinte. Vorbind despre sortimentele de pâine de aici, trebuie să amintim de „matlou”, o pâine rotundă, bine crescută, de „amtunt”, pâine cu plămădeală, dar și de „M’semmen”, pâine plată, tradițională din Maroc. Rețetele de pâine folosite în Maghreb diferă mult de la o țară la alta, așa că, dacă ajungeți vreodată în Africa, vă recomandăm să le încercați pe toate.
Pofticioase să mănânce pâine europeană făcută din grâu, însă afectate de creșterea accentuată a prețului ingredientelor, populațiile din Africa sub-sahariană au învățat să improvizeze și au inventat numeroase feluri de pâine produse din materii prime locale precum maniocul, meiul, porumbul, bananele plantain sau cartofii dulci.
Și asiaticilor le place pâinea
Contrar ideilor preconcepute potrivit cărora atâta timp cât consumă orez și tăiței popoarele din Asia nu ar mai avea nevoie și de pâine, asiaticii o mănâncă în fiecare zi. Există un sortiment de pâine de mei care se consumă în special în Japonia, unde este folosită pentru sandvișuri sau se prăjește. În India și în țările învecinate se mănâncă foarte mult celebra pâine „naan”, plată, făcută din făină de grâu și fără maia. Varianta cea mai cunoscută a acesteia este „naan” cu brânză, însă la fel de bine se poate prepara cu ierburi aromate sau cu ceapă. În aceste regiuni mai există și pâinea „chapati”, un fel de clătită, care însoțește toate felurile de mâncare.
America Latină rămâne fidelă tradițiilor
Locuitorii din America Centrală consumă de sute de ani „tortillas”, niște plăcințele făcute din făină de porumb. Acestea se pot consuma singure, înlocuind pâinea, sau pot fi integrate în alte feluri de mâncare precum taco. Tot aici, pâinea numită „pan dulce” este la mare preț, situându-se între pâinea normală și brioșele dulcege.
În America de Sud, moștenirea colonială și tradițiile indiene se amestecă: locuitorii din orașele mari se dau în vânt după pâine europeană, însă oamenii din provincie preferă sortimente rustice de pâine. Astfel, în Chile, pâinea tradițională este „milcao”, pe bază de cartofi, în timp ce în piețele boliviene se găsesc din belșug sortimente de pâine: marraquetas, sarnitas, empenadas, bollos, sopaipillas, colizas, cuńapés și multe, altele.
