Pagubă-n ciuperci!

În organizarea celui de al optulea „Congres mondial al Eminescologilor” au fost implicate Academia de științe a Moldovei, Primăria orașului Chișinău, dar și Primăria comunei sucevene Dumbrăveni – voi încerca să motivez așezarea în pagină a acestui „dar și”. Duminică și luni, la Chișinău au putut fi văzuți și ascultați mulți dintre cei mai cunoscuți și respectați cercetători ai vieții și operei lui Eminescu, veniți din toate colțurile țării, dar și din străinătate. Ca toate congresele, și cel de al VIII-lea a găzduit (poate prea) democratic toate opiniile propuse de participanți – cele mai multe, stimabile contribuții, cu încărcătură de aport consistent în strădania deslușirii operei eminesciene, dar și prelegeri într-un prețios, pretențios și greu permeabil stil universitar, ori chiar respectuoase fantazări pe tema unor momente biografice, sau așa-numitelor „priorități Eminescu” în știință și tehnică – toate, desigur, născute cu deplină bună-credință din aceeași nestinsă prețuire pentru steaua poeziei românilor.
Diversitatea însăși a intervențiilor la tema ultimei ediții, doar aparent restrictivă („Eminescu și cosmosul”), confirmă încă o dată interesul nestins față de cercetarea universului eminescian, mereu tentantă, precum și faptul că aceste atât de utile Congrese de la Chișinău marchează la fiecare ediție pași concreți și stimabili într-un demers științific destinat să rămână niciodată finit (în paranteză fie spus: sextetul Comitetului de organizare, compus din doctori-habilitați, s-ar cuveni fortifiat și cu includerea unor mai puțin titrați tehnicieni într-ale organizării, astfel evitându-se stângăciile organizatorice devenite, în Basarabia, obișnuite, dacă nu chiar tradiționale).
Dar cum de apare o primărie rurală suceveană alături de Academie și de primăria capitalei basarabe pe frontispiciul unui congres mondial, și încă, dacă e să ne luăm după geografia politică a veacului, în altă țară? Explicabil: Dumbrăvenii au devenit demult un reper în opera de omagiere a poetului: aici s-au organizat mai multe ediții ale Festivalului Literar „Mihai Eminescu”, s-au editat, reeditat sau difuzat lucrări ale unor eminescologi de primă mână, s-au ridicat statui, s-au tipărit unicate filatelice omagiale, într-un cuvânt, s-au izbutit numeroase remarcabile gesturi ce depășesc obișnuitul orizont cultural al ruralului moldav.
Îmi amintesc că, în 2013, am primit de la președintele Republicii Moldova, Timofte, medalia de Stat „Mihai Eminescu” împreună cu Ioan Pavăl, primarul de la Dumbrăveni. Scriindu-i numele, fac trimiterea ce se cuvine la zicerea din popor „omul sfințește locul”. Așa cum resuscitarea studiilor eminesciene la Chișinău, inițierea Congresului și multe altele întru Eminescu se datorează în covârșitoarea măsură trudei acad. Mihai Cimpoi, cele înfăptuite la Dumbrăveni sunt nemijlocit legate de numele primarului Ioan Pavăl.
Dar de ce efervescența de la Dumbrăveni? Aici a fost, până în 1848, administrator al moșiei Balș, tatăl poetului, Căminarul Gheorghe Eminovici – am evocat personajul și perioada în romanul „Căminarul” (colecția „Eminesciana”, 2012). Potrivit spuselor lui Matei Eminescu, Mihai s-ar fi născut aici la 8 noiembrie 1848. Un bust al poetului s-a ridicat la Dumbrăveni încă în 1902. Avea să dispară în circumstanțe încă nelămurite. După 90 de ani, în 1992, s-a ridicat un al doilea bust, pe soclul căruia s-a dăltuit inscripția (desigur, contestabilă) „aici s-a născut Mihai Eminescu”. Și dacă Eminescu n-a văzut lumina zilei la Dumbrăveni, cu siguranță, spune primarul, „aici a fost conceput”. Pe cât de posibil, pe atât de imposibilă… atestarea documentară – și nici nu cred că-i nevoie, Dumbrăvenii sunt îndestul „atingători” de biografia familiei Eminovici și de trecerile poetului pe la conacul Balș pentru a-și justifica fără nici o discuție includerea într-un itinerariu eminescian esențial. Ioan Pavăl: „Eu cred că Dumbrăvenii respiră frumos în umbra poetului.” Așa-i. Cei de la Dumbrăveni au distribuit la Chișinău o impresionantă recoltă de medalii comemorative, plachete, remarcabile apariții editoriale pe cheltuiala primăriei (de-a dreptul excepționale „Albumele de colecție” editate în colaborare cu Romfilatelia!), elegante plachete destinate participanților la Congres, birotică inscripționată, toate însoțite de opere fundamentale ale eminescologiei (Eugen Simion, Mihai Cimpoi). Rar întâlnești astfel de excepționale prezentări grafice, impresionante realizări tipografice și minuțioasă legătorie, spectaculoasă și de bun-gust. De n-ar fi fost strădania primăriei întru Eminescu, politicienii n-ar fi descins atât de des la Dumbrăveni (Dragnea a ținut discursuri, Ponta a inaugurat o grădiniță ș.a.) – și, între noi fie vorba, pagubă-n ciuperci!… De admirat cele ce se înfăptuiesc la Dumbrăveni!