Păcatul înjurăturilor

Asistam cândva la un fapt deosebit de grav. Niște părinți foarte tineri se amuzau de copilașul lor care avea 4 ani, și pe care îl învățaseră să dea diavolului, să înjure. Copilul vorbind gângav, când înjura părea atât de amuzant, încât producea râsete celor care-l ascultau.
Câtă iresponsabilitate la acei părinți! în loc să-l învețe pe copil a se feri să pomenească numele satanei, deoarece numele satanei este cel mai nociv nume, ei dimpotrivă, indirect și involuntar, îi făceau cel mai mare rău copilului.
De asemenea am observat acest obicei rău la foarte mulți oameni: să înjure, să dea diavolului orice lucru, să dea diavolului casă, masă, animalele, copiii, hainele, gospodăria, tot ce le apare în față. Dând diavolului pe cineva sau ceva, tu îi dorești răul. În loc să zici să fie al lui Dumnezeu lucrul respectiv, adică să aibă parte de Dumnezeu, tu însuți îl închini satanei.
O foarte mare iresponsabilitate există la cei care înjură și pomenesc numele satanei! Numele diavolului conține cel mai mare rău, o puternică doză de energie negativă, conține râul în sine, conține pe diavol care este izvorul răului. Or, cel care rostește zilnic numele diavolului nu face altceva decât să-l cheme pe satana în sufletul, în inima și mintea lui. Trebuie să alegem: ori chemăm pe Dumnezeu zilnic prin rugăciune și prin pomenirea Numelui Său; care este izvorul binelui, binele în sine și pozitivul prin excelență, ori pe satana cu tot răul lui.
Vom da răspuns în ziua Judecății pentru fiecare cuvânt pe care l-am rostit în viață (Matei 12, 36). Să ne ferim în toată viața noastră a spune cuvinte rele și dimpotrivă, să rostim cât mai multe cuvinte ziditoare de suflet după cuvântul Sântului Pavel care spune: Din gura noastră să nu iasă nici un cuvânt rău, ci numai ce este bun, spre zidirea cea de trebuință, ca să dea har celor ce ascultă” (Efes. 4, 29).
(Părintele Cleopa, Sursa: www.sfaturiortodoxe.ro)