Păcatul ( I )

A vorbi despre păcat unui necredincios este ca și cum i-ai explica matematici superioare unuia care nu cunoaște nici cifrele. Totuși, acest capitol am să-l dedic păcatelor care derivă din folosirea Internetului și a computerelor, îndrăznind să sper că alții, conștientizându-le mai bine decât mine, se vor feri de ele cu prevedere și înțelepciune. În acest demers, pentru că eu sunt un nepriceput, mă voi folosi de o inventariere a păcatelor întocmită de un prolific scriitor bisericesc, părintele Nicodim Măndiță.
Cuvintele de hulă, înjurăturile, vorbele prin care asuprești pe cineva Îl întristează pe Duhul Sfânt. Acesta, care ne-a fost dăruit cu așa mare bucurie de către Dumnezeu la Sfânta Taină a Botezului, pleacă de la noi. Ori fără pronie dumnezeiască ești ca un vas care plutește în derivă. De-ar fi vasul și de aur, dacă zace pe fundul oceanului într-un loc în care nu îl poate afla nimeni, nu mai are nici o valoare.
Așa este și cu cei care umblă cu vorba rea, cu hula, ponegrirea, bârfa, clevetirea.
Trebuie să recunoaștem că relațiile pe Internet nu sunt numai lapte și miere, ba dimpotrivă, unii găsesc un mod de „a se distra” defăimând, batjocorind, vorbind de rău. Clericii sunt persiflați, bancurile și anecdotele sunt la ele acasă.
Folosirea timpului O altă faptă urâtă este de a uita de Dumnezeu, de Cel Care ne-a făcut. Cum putem să numim pe cineva „Tată”, așa cum facem când zicem rugăciunea domnească, dacă pe Tatăl nostru cel ceresc Îl ignorăm, nu-I arătăm dragostea care I se cuvine și respectul cu care Îi suntem datori? E chiar trist să constați că unii se dedică în totalitate pasiunilor, apucăturilor, relelor, tabieturilor, fărădelegilor și nici măcar după ce au făcut păcatul nu-și amintesc de Dumnezeu. Fără îndoială că vom da socoteală și pentru administrarea păguboasă a timpului nostru. Căci Dumnezeu, care a sădit urechea, toate le aude. El, care a făcut și ochiul, toate le vede.
Privitul la obscenități, chiar fără a păcătui mai apoi cu trupul, este de asemenea un păcat foarte mare. Priveliștile păcătoase, materialele pornografice, bancurile, jocurile de distracție îl răpun pe om, oricât s-ar crede de tare în virtute. Cum să faci din trupul tău templu al Duhului Sfânt dacă nu ai fundament, dacă materialul de construcție sunt pozele nud, dacă rugăciunea ta este râsul nebunesc, dacă în loc să ajuți un sărac, un năpăstuit, îți dai banii și-ți vinzi sufletul la jocuri?
Semizei? Mulți au o așa temeritate pe Internet, de te și miri. Obțin cu rapiditate cele ce-și doresc, știu să vorbească în limbajul cifrat al internauților, negociază, tratează, schimbă, corup, persiflează, descarcă, informează, dezinformează, captează. Aceștia nu sunt decât niște „prinți ai întunericului”. Cei ce caută să placă mult oamenilor, fără să le pese dacă sunt plăcuți lui Dumnezeu, vor da până la urmă seamă de faptele bune pe care ar fi putut să le facă, dar nu le-au făcut, din trufie, semeție, mândrie efemeră.
După păcatul făcut cu pofta și întinarea ochilor, dacă urmează păcatele trupești, atunci te faci precum slujitorii la idoli. Ai curvit, ai preacurvit, te-ai mâniat, ai asuprit, ai râs fără socoteală, ai batjocorit, ai făcut petreceri deșănțate, ospețe, beții îngrozitoare, ai înjurat, ai fumat și ai cântat melodii curvești, atunci I-ai întors spatele lui Dumnezeu! Iar acela care îndrăznește să-I întoarcă spatele este închinător la idoli.
„Așa sunt vremurile”, își găsesc scuze mulți. Oamenii se închină astăzi vinului, trupurilor frumoase și arătoase, cuvintelor obscene, țigării, calculatorului și multor altor „semizei” care au băgat atâția oameni în iad.
Păcatul Internetul este de asemenea o Mecca – un loc de pelerinaj idolatru – a celor ce vor să-și vadă ursita. Aici se consultă horoscoape, astrograme, prognoze și ghicitori. Înveți aproape totul despre magia albă, magia neagră, descântec, blestem, farmece și multe alte lucruri care înnegresc sufletul. De prisos să spun că alunecarea spre vrăji, ghicit, farmece și alte blestemății este păcat, căci se vede cu ochiul liber cât prăpăd fac blestemele și vrăjile, chiar în zilele pe care le traversăm, ca un ecou la cele ce s-au întâmplat cu mii de ani în urmă și s-au consemnat de autorii insuflați de Duhul Sfânt ai Vechiului Testament. Ghicitorii, vrăjitorii și închinătorii la idoli au sfârșit prost încă din viața pământească, cum a fost, de exemplu, la trecerea prin cuțit a proorocilor idolatri în vremea Sfântului Ilie. De aceea, nu e greu să conchizi că pedeapsa lor va continua și în veșnicie. Când te închini la fiii gheenei, fermecători, oracole, vrăjitori, ești asemenea lor și nu vei ști niciodată când te va ajunge mânia cu dreptate a lui Dumnezeu!
Păcatul este și mai rău cu cât angrenează mai multe persoane. Mulți profită de naivitatea, lipsa de experiență sau maturitate a altora, și îi împing la păcate. Amăgirea aproapelui, farsa, coruperea, racolarea, punerea ca martor strâmb sunt doar câteva forme diabolice în a-i antrena și pe alții în acest dans prin mocirle care este navigatul pe Internet.
Victimele Internetului Copiii sunt victime sigure ale Internetului pentru că prin acesta găsesc un loc în care fantezia lor debordantă poate să prindă aripi și contur. Copilul care depășește însă măsura intră pe site-uri ce nu îi sunt permise, fură, stă ore nenumărate în fața ecranului calculatorului, nu are limite de bun simț, va deveni necinstitor de părinți. Neascultarea constituie un păcat grosolan.
La fel cum în boală, necazuri sau în alte tulburări și necazuri trebuie să fii alături de părinții tăi, tot așa trebuie ca în orice moment al vieții să te faci cinstitor al celor ce ți-au dat viață. Cine alege răzvrătirea Îl provoacă la război pe Dumnezeu, așa că mai înțeleaptă este ascultarea.
Înșelăciunea pe Internet – prin speculații, răpire de averi, furt de parole și bani – constituie o metodă de a ne necinsti fratele și a ne arăta neiubitori și nemiloși. Dacă grăirea de rău a fratelui este considerată ucidere, cum oare să fie considerată răpirea averii celui de lângă tine?
Bani necinstiți Banii pe care i-ai câștigat on-line la jocuri de noroc gen Casino sau la mai știu eu ce întreceri păcătoase sunt bani câștigați cu vicleșug și vei fi certat că, în loc să nădăjduiești în pronia dumnezeiască, te-ai încrezut în noroc, sorț sau întâmplare. Cu banii aceștia, chiar biserici de vei ridica, nu vei fi sigur că ai un loc acolo unde pururea petrec sfinții – în împărăția cea veșnică.
De nu ai ascultat de părinții care te-au învățat de bine, de nu ai ascultat de glasul conștiinței care este sădit în fiecare om, de nu ai oprit la timp nelegiuirile care ți se propun la tot pasul pe Internet, te vei face fiu al neascultării și vei răspunde pentru schimbarea destinului tău în rău, căci Dumnezeu nu a făcut sfinți dintre răzvrătiți, mândri și neascultători, ci dintre cei smeriți, umili și ascultători. Și răzvrătiții nu au ajuns la sfințenie decât după ce s-au pocăit cu zdrobire de inimă. (Cristian Șerban – INTERNETUL – Tinerii în fața provocării)