Păcătoșii nu sunt numiți oameni, ci trupuri

Facerea 6, 12: „Și a căutat Domnul Dumnezeu spre pământ și, iată, era stricat, căci tot trupul se abătuse de la calea sa pe pământ.” Parcă odinioară căuta Dumnezeu pe Adam și Eva în grădina Raiului, întrebând: „Adame, unde ești?”! Iată că acum, Creatorul „căută spre pământ” care, din cauza păcatelor care s-au înmulțit fără număr, „era stricat”. Pentru a exprima această stare, autorul biblic ne spune că „tot trupul se abătuse de la calea sa pe pământ”.
În Biblia sau Sfânta Scriptură, Ediție jubiliară a Sfântului Sinod, versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania, aflăm că tot trupul, literal, exprimă toată carnea, adică orice ființă vie, fie om, fie animal. „Nici acum nu i-a învrednicit cu numele de om, ci, prin cuvântul «trup», vrea să ne arate că nu despre pământ e vorba, ci despre oameni îmbrăcați în trup, care se istovesc pe ei înșiși în fapte pământești. Că are obiceiul Sfânta Scriptură (…) să numească trupuri pe cei cu gânduri trupești, pe cei care nu gândesc nimic înalt, precum spune și fericitul Pavel: «Și cei ce sunt în trup nu pot să placă lui Dumnezeu» (Romani 8, 8). Ce? Cel ce grăiește cuvintele acestea nu era în trup? Dar Pavel nu vrea să spună că aceia care sunt în trup nu pot plăcea lui Dumnezeu, ci acei care nu spun o vorbă de virtute, cei care gândesc cele trupești, cei care sunt subjugați de plăcerile trupului și nu se îngrijesc deloc de sufletul netrupesc și spiritual. Prin cele spuse până acum, dumnezeiasca Scriptură ne-a arătat mulțimea păcatelor, covârșirea răutății, mânia cumplită a lui Dumnezeu; ne-a mai arătat că, din pricina faptelor nelegiuite ale oamenilor, i-a numit de trei ori pământ și că, numindu-i trup, i-a lipsit de numele de om, numele obștesc al firii omenești, iar prin cele ce spune de acum înainte ne arată nespusa iubire de oameni a lui Dumnezeu și covârșitorul lui pogorământ”, spune Sfântul Ioan Gură de Aur.
(Lucian APOPEI)