Păcat că mai avem doar una!

Mare bucurie pe poporul ăsta fotbalistic fu anunțul că în ediția asta a Ligii Campionilor o să avem o echipă calificată direct în grupe și una în turul preliminar 3, de unde o și mai mare bucurie: aceasta fiind Steaua, echipă cu pedigriu, deci cap de serie, înseamnă că vom avea, mai mult ca sigur, două echipe în grupe… ceea ce conduce la ideea că vom avea o toamnă lungă și palpitantă. Că doar n-o să pice ditamai capul de serie cu vreo nenorocire de Atletico Madrid. Restul? Apă de ploaie, chit că le mai cheamă Sparta Praga ori Galatasaray Istanbul. Și, fiindcă oricât te-ai plimba pe la Muntele Athos, pe Dumnezeu nu-l poți păcăli, iată că soarta fu suficient de crudă de-astă dată, punându-i pe slujitorii Domnului (Becali) față în față cu musulmanii dracului. Evident că primele vorbe ale lui Gigi au făcut din nou trimitere la divinitate: „N-o să pierdem noi în fața musulmanilor tocmai în Postul Sfintei Mării!”. Bă Gigi, ești sigur că la ăia nu-i tot așa o chestie? N-o fi și la ei Ramadan? Dar dacă o evocă și ei pe Maica lui Mahomed sau ce-or avea ei pe-acolo? Rămâne un fel de 1-1, după care urmează barajul: pe teren, la fotbal. Unde, iertat să-mi fie, ne bat ăia de ne usucă. Pe ce mă bazez? Pe ce-am văzut acum trei zile la televizor: o Steaua năucă, în care doar vreo doi par jucători de fotbal, restul habar neavând. Retractez tot ce am zis de bine după amicalul cu Roma și zic cât se poate de convins că dacă nu ești în stare măcar de un egal la Vaslui, cum naiba să elimini Galatasaray într-o „dublă”? De parcă n-ajungea că fundașii păreau a se fi văzut prima oară în viață tocmai acolo, la Vaslui, că mijlocașii jucau ceva în timp ce înaintașii jucau cu totul altceva (iar împreună, evident că nu jucau nimic!), hop și Zapata! Abia îl uitaserăm pe Carlos că a avut ăsta grijă să ni-l reamintească, ba și cu asupra de măsură. Galatasaray este o echipă care poate fi bătută. Dar nu și de Steaua! Așa că rămâne să vedem ce-o să facă în grupe singura noastră reprezentantă, CFR Cluj.